Viaţa culturală a Bucureştilor în a doua jumătate a secolului XIX

În cea de-a doua jumătate a secolului XIX, viaţa culturală a Bucureştilor a cunoscut o veritabilă ascensiune.

În decembrie 1852 are loc inaugurarea „Teatrului cel Mare”, viitorul Teatru Național, eveniment ce a fost semnalat de presa vremii cu numeroase articole elogiatorii.

Ziarul „Trompeta Carpaților” scria despre fastuoasa deschidere, încununată de succes:

„Afluența publicului a fost atât de mare, încât prețul unui bilet de intrare urca până la un galben pentru un loc de parter. Lojile scânteiau de luxul poleielilor și de toaletele elegante ale doamnelor, ale căror parure prețioase reflectau razele nenumăratelor lumini și semănau ca niște fluturi într-un stup de albine”.

La rândul său, ziarul bucureștean în limba germană „Bukarester Deutsche Zeitung” descria cititorilor frumusețea clădirii ce adăpostea noul teatru bucureștean:

„Monumentul este clădit într-un stil nobil și într-adevăr artistic; proporțiunile îi sunt potrivite și distinsa-i simplicitate este imposantă.

Teatrul cel nou din București este fără îndoială unul din cele mai frumoase teatre din Europa și o podoabă a Capitalei. Are un parter de 338 de staluri, împărțite în două categorii, trei rânduri de loji frumos decorate și deasupra o largă și încăpătoare galerie”.

Anul 1862 a făcut ca sfera culturală să se lărgească prin crearea „Societăţii Române de Ştiinţe”, sub egida directorului Nicolae Turnescu.

Societatea avea ca scop principal dezvoltarea vieţii ştiinţifice româneşti, o importantă contribuție având-o publicația „Revista Română”, al cărei întemeietor a fost Alexandru Odobescu.

Acelaşi an a mai consemnat, pe 4 aprilie, şi organizarea Arhivelor Statului, care vor fi trecute, împreună cu cele de la Iaşi, în subordinea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii până în 1948, când vor fi readuse în subordinea Ministerului de Interne.

Cu timpul, vor fi transformate în „Direcţia Generală a Arhivelor Statului”, sub conducerea lui Grigore Bengescu până în 1864, Cezar Bolliac, între 1864 şi 1866, şi B. P. Haşdeu, între 1976 şi 1900.

O lună mai târziu, pe 5 mai, s-a înfiinţat „Societatea Română de Arme, Gimnastică şi Dare la Semn”, printre membrii fondatori numărându-se Mihail Kogălniceanu, C. A. Rosetti, C. F. Robescu şi Nicolae Grigorescu.

Printre cele mai importante realizări ale anului 1864 s-a aflat înfiinţarea Pinacotecii Statului, pe baza fondului existent în vechiul muzeu al Colegiului „Sfântul Sava”, dezvoltat cu creaţii după 1850.

Organizarea instituţiei va fi definitivată în 1964, când aceasta va primi şi un spaţiu adecvat în Palatul Academiei.

Despre acest eveniment, unul dintre conservatorii Pinacotecii de la 1930, consemna în revista de cultură „Boabe de grâu”:

„Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, odată cu Școala de Arte Frumoase, a luat ființă și Pinacoteca. Ce se putea aduna pe atunci mai de preț, portrete istorice, lucrări vechi aflate prin mănăstiri, au fost strânse la un loc. Erau multe lipsuri, multe de început, multe de creat…”

Tot în 1864 are loc înființarea „Școlii de Belle Arte”, datorită lui Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu și Karl Storck, realizare datorită căreia pictura și, în general, artele plastice încep să cunoască o largă dezvoltare.

În 1865 este organizată prima expoziție de pictură cu tablouri de Th. Aman, Gh. Tattarescu și N. Grigorescu, iar către sfârșitul secolului al XIX-lea se formează o adevărată școală de pictură românească.

Începând cu 1865, viaţa culturală a bucureştenilor a fost îmbogăţită și de înfiinţarea „Societăţii Ateneului Român”, ale cărei baze au fost puse de Constantin Esarcu, P. S. Aurelian, V. A. Urechia, Scarlat Rosetti şi Alexandru Odobescu.

Alte evenimente culturale ale acestui an au fost reprezentate de înfiinţarea Muzeului Naţional de Antichităţi, dar și de apariţia „Tipografului român”, prima publicaţie muncitorească de la noi, sub direcţia lui Petre Ispirescu.

Deși dezvoltarea vieții culturale bucureștene după 1850 nu s-a realizat în condiții ușoare, cu toate acestea s-au făcut progrese remarcabile, atât prin cele amintite în rândurile de mai sus, cât și prin operele de o valoare inestimabilă din domeniul literaturii, artelor plastice, muzicii și arhitecturii.

Faptul că activitatea culturală cea mai prestigioasă s-a desfășurat în spațiul bucureștean, demonstrează că Bucureștii au fost cel mai însemnat centru cultural al țării, ceea ce a constituit o premisă a afirmării culturii românești pe plan european în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Text: Andreea Mâniceanu

Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Vârstelor

Bibliografie:

„Boabe de Grâu”, Revistă de cultură, iunie 1930

„Bukarester Deutsche Zeitung”, ianuarie 1853

„Trompeta Carpaților”, ianuarie 1853

Florian Georgescu (redactor responsabil), Dan Berindei, Alexandru Cebuc, Paul Cernovodeanu, Petre Daiche, Ștefan Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Șerban, „Istoria orașului București”, Volumul I, Muzeul de Istorie a orașului București, București, 1965

George Potra, „Din Bucureștii de altădată”, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981

Foto: Teatrul Național, pe actualul loc al Hotelului „Novotel”, 1926

Sursă: https://imagoromaniae.ro/…/bucuresti-teatrul-national…/

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină