Vesta – cel mai strălucitor și mai neobișnuit corp ceresc din centura de asteroizi! Care sunt caracteristicile sale?

În centura de asteroizi, Vesta este al doilea cel mai masiv corp ceresc, fiind depășit doar de către Ceres, care de fapt este o planetă pitică. Vesta este cel cel mai strălucitor asteroid de pe bolta cerească. Asteroidul Vesta este atât de mare și strălucitor încât poate fi observat, uneori, cu ochiul liber, de pe Pământ. Neobișnuitul corp ceresc a fost examinat, în vara anului 2011, de către sonda spațială Dawn, de la o distanță de 15.000 de kilometri.

Pe suprafața sa au fost observate zone formate din bazalt, aspect ce dovedește că au existat scurgeri de lavă, în trecutul îndepărtat. Diametrul asteroidului este de circa 530 km iar masa acestuia este de 2.67 x 10²⁰ kilograme. La suprafața sa temperatura este variabilă și, de regulă e foarte scăzută, situându-se între -188 și -18 grade Celsius.

În anul 1996, Vesta s-a apropiat destul de mult de Terra, în deplasarea sa. La acel moment, corpul ceresc a fost examinat de către telescopul spațial Hubble. La polul sudic al asteroidului a fost observat un crater gigantic. Craterul are un diametru mediu de 460 km și o adâncime medie de 13 km.

Este impresionant diametrul imensei cavități, având în vedere că întregul asteroid Vesta are un diametru de numai 530 km. Imensul crater s-a format ca urmare a unui impact major, petrecut în prima parte a existenței asteroidului. În urma formidabilei coliziuni a rezultat o puzderie de alte corpuri cerești, de mici dimensiuni. Numite vestoizi, aceste corpuri cosmice gravitează și azi, în jurul lui Vesta. Unii dintre vestoizi au ajuns pe Terra, ca meteoriți.

 

Spre deosebire de cei mai mulți dintre asteroizi, Vesta are un interior format din diferite straturi, precum planetele terestre (telurice). O scoarță de lavă răcită acoperă o manta stâncoasă, în mijlocul căreia se află un nucleu (miez) de fier și nichel. Din acest motiv, Vesta a fost considerată, uneori, drept o protoplanetă. Nucleul asteroidului Vesta s-a format cu rapiditate, în primele 10 milioane de ani de la apariția sistemului nostru solar, spun oamenii de știință. Se pare că, de n-ar fi existat giganticul Jupiter în proximitate, Vesta ar fi avut șanse mari să devină o veritabilă planetă (de tip terestru), prin acumularea de materie cosmică (așa numitul proces de acreție).

La polul sud al asteroidului Vesta se află un masiv montan enorm, față de care munții de pe Terra ar părea doar niște movile umile. Gigantica formă de relief de pe Vesta are o înălțime maximă de peste 20.000 de metri, nefiind cu mult mai scundă decât Olympus Mons – cel mai înalt munte și vulcan existent în sistemul solar (și pe planeta Marte).

Pentru ca imaginea atipică a asteroidului Vesta să fie mai completă, trebuie spus că pe suprafața sa a existat, cândva, și… apă în stare lichidă. În fotografiile realizate de către naveta spațială Dawn, la nivelul unor cratere sunt vizibile urme și depozite produse de către scurgerea apei. Pe asteroidul Vesta, apa a putut exista, vremelnic, și în stare lichidă, datorită căldurii degajate la impactul cu alte corpuri cosmice.

În majoritate, craterele de pe Vesta s-au format în ultimele câteva sute de milioane de ani, fiind relativ „tinere”, prin raportare la miliardele de ani ale Vestei. Descoperirea dovezilor prezenței apei, în trecut, pe suprafața Vestei, a fost surprinzătoare – având în vedere că astăzi corpul ceresc e rece, lipsit de atmosferă. Pentru un asteroid, Vesta este un corp ceresc complex și care ne-ar mai putea oferi, încă, surprize de proporții.

Surse: www.space.com, www.nasa.gov

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină