Veneția României?

„Desigur, tot din spirit de imitație snobii români au poreclit Vâlcovul „Veneția României”.

Nici nu se putea altfel. Că există sau că nu există în satul de pe malul Dunării ceva ce ar aduce, pe departe măcar, cu romantica cetate scăldată de valurile Adriaticei – noi trebuie să descoperim Veneția noastră, s-o proteguim, s-o lăudăm.

Nici nu se poate închipui o parodie mai caraghioasă ca aceasta, să faci din Vâlcov o Veneție, chiar numai și în vorbire. (…)

Mai înainte de toate, Vâlcovul nu e nici Veneție, nici Românie. E centrul imperiului lipovenesc ce cuprinde întreaga zariște a bălților, începând de la Chilia Nouă și sfârșind în mare. Românesc e numai pământul, soarele și perceptorul din Vâlcov – restul e lipovenesc totul.

De la profilul bisericilor cu turlele turtite ca niște părlegele și vopsite în verde, până la canalurile faimoase, acoperite de o vegetație luxuriantă, înfiorate de tăcere, în care se scaldă copiii mai mici de patru ani și imaginile turlelor care reflectă în ele ca în niște oglinzi – și până la serile idilice, pline de vrajă și fantastic – Vâlcovul, în ce are el mai propriu, mai original, constituie fără nicio îndoială un colț unic, cu totul deosebir de alte localități asemănătoare, unde poți gusta din plin plăcerea de a te bucura de bogăția generoasă a naturii.”

(Vremea, 11 iulie 1937)

Sursa foto: Imago Romaniae

FB Institutul de Studii Sud-Est Europene

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină