Vecinii noştri, neo-naziştii ucraineni. Despre actele lor anti-românești și trădarea supremă operată de conducătorii noștri în Tratatul cu Ucraina din 1997

Art-Emis.ro: Vă reamintim că au trecut 21 de ani de la comiterea ticăloasei nelegiuiri comise de Emil Constantinescu – ex Preşedintele României, Victor Ciorbea – ex prim ministru al României, Adrian Severin – ex Ministru de Externe al României şi Parlamentul României prin trădarea intereselor naţionale – ratificarea „Tratatului România-Ucraina”. În noaptea de 17/18 iunie1997, personalul ambasadei Ucrainei la Bucureşti a petrecut până dimineaţa.

Despre acest tratat criminal, subiect al cărţii profesorului Tiberiu Tudor, „Istoria unei trădări naţionale”, acad. Florin Constantiniu afirma : „În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se găsi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului. Cartea profesorului Tiberiu Tudor dezvăluie gravele erori săvârșite de factorii decizionali ai țării în desfășurarea negocierilor și în redactarea Tratatului, precum și de parlamentarii chemați să-l ratifice. Românii trebuie să cunoască adevărul într-o problemă capitală, în care cenzura, manipulările, propaganda și presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al negocierilor și al Tratatului”.

Au trecut mai mult de 21 de ani de la această crimă naţională rămasă nesancţionată şi, deşi posibilităţile nu au lipsit şi nu lipsesc, nu i-a fost adusă nicio modificare. Românii aflaţi sub cizma ucraineană au fost părăsiţi de cârmuitorii postdecembrişti ai ţării-mamă, iar celor actuali, nu le pasă de viitorul naţiunii române. Prin jungla internetului, unde, atât informarea cât şi dezinformarea au atins cote fără precedent se vehiculează nenumărate materiale, printre care se numără şi cel pe care vi-l supunem atenţiei, din păcate, fără numele autorului, dar textul poate fi citit şi în ziarul braşovenilor[1]. De asemenea, imaginile şocante filmate ale atrocităţilor săvârşite de militarii ucraineni ai zilelor noastre par petrecute în Evul Mediu şi concurează cu cele ale ISIS[2]. După o atentă lectură şi vizionare a materialelor – fără a avea certitudine veridicităţii tuturor afirmaţiilor şi cifrele prezentate din text – lăsăm la aprecierea Măriei Sale, Cititorul să tragă concluziile, neinfluientându-l în vreun fel. Să nu uităm, totuşi, că „Până nu faci foc, nu iese fum” şi, ca să nu fim acuzaţi de discriminare, apelăm şi la celebra replică a gândirii occidentale „Something is rotten in the state of Denmark!”[3]. (Ion Măldărescu).

1. În 1918 (ucrainenii – n.r.) au dorit anexarea Basarabiei şi doar prezenţa militară a românilor a forțat retragerea acestei cereri;
2. În 1945 (ucrainenii – n.r.) au dorit anexarea Basarabiei şi doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;
3. În 1992 (ucrainenii – n.r.) au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care si-o doreau atât de mult pentru ei;
4. Din 1992 până în prezent (ucrainenii – n.r.) au fost parte activa din formatul de negociere pentru regiunea transnistreana;
5. In mod permanent (ucrainenii – n.r.) au susținut poziția Rusiei si au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile sa fie formale si sa eșueze;
6. Cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentata de ucraineni, mai puţin de de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova sa eșueze pe toate planurile; cei care au condus regiunea transnistreana, care promovează separatismul la Bălţi, Cahul şi Gagauzia sunt ucraineni şi nu ruși; ucrainenii au dus o politică de distrugere a identității românești din teritoriile ocupate, mai dură chiar decât Stalin în restul imperiului;
7. În mod arbitrar, Ucraina deține următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric (ținuturile Apsei de Sus şi de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Albă), Insula Șerpilor, cu toate dăruite lor de foștii sovietici (şi pro-sovieticii autohtoni – n.r.).
8. Timp ce câțiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei (ucrainenii – n.r.) sunt foarte suparăți pe noi pentru pierderea platformei continentale;
9. Una din problemele principale ce stă în calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifestă o opoziție mai mare chiar decât Rusia;
10. Ucraina vede în aceasta reunire eventuale pretenții teritoriale ale ţării noastre asupra teritoriului ucrainean;
11. Prima măsura luată de „europeniștii ucraineni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba română ;
12. Crimeea nu a aparținut niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruită în semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în perioada sovietică (1953 – n.r.), un gest formal şi niciodată efectiv;
13. În Crimeea prezenţa ucraineană era mai mult formală. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de „căsătorie”. Cererea Rusiei este una normală (din perspectiva dreptului istoric, nu cel internațional) din moment ce aceasta era un „inel de nuntă”;
14. Sper ca nu ați uitat cazurile Canalul Bâstroe şi nava Rostok. (Citește mai mult: Art-Emis.ro)

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină