Universul grotesc al celor de Charlie Hebdo…

Art-Emis.ro: Mărturisesc că inițial povestea cu revista franceză „Charlie Hebdo”, care își bate joc de Simona Halep și de români m-a intrigat și pe mine, ca de altfel pe toată lumea cu excepțiile de rigoare, excepții care vor cu orice preț să fie mai altfel decât majoritatea sau pe care mintea la atâta îi duce. Studiind mai apoi fenomenul „Charlie Hebdo” mi-am zis că n-avem pe cine ne supăra, decât pe noi că dăm atenția pe care o caută cu orice preț niște indivizi complexați, nefericiți și dezorientați, fără niște repere valorice clare și care se agață cu disperare de orice excrescență socială pentru a se simți și ei în viață. Toate caricaturile produse de amintita revistă sunt altoite pe subiectul sexualității ca motiv de râs, al nudității scabroase, al necesităților fiziologice umane, socotite tot ca motiv de râs, al morbidului, urâtului, grotescului. Vă dați seama ce este în sufletul acestor oameni, dacă numai aspecte de acest gen îi bântuie, dacă numai la ele vibrează și le dezvoltă? Ați vrea să fiți ca ei, măcar câteva minute? Doamne ferește!

Toată lumea cunoaște acest tip de hominid. Nu se poate să nu fi întâlnit în viața dumneavoastră un individ care experimentează o satisfacție deosebită atunci când are ocazia să își bată joc de cineva, să îl umilească sau să îl înjosească, atunci când produce o stricăciune, când rupe o bancă, un telefon public, plușul de pe un fotoliu de la cinema sau din tren. Sunt porniri primare, moștenite embrionar de la primatele din care ne tragem și manifestate cu precădere la vârstele fragede ale copilăriei. Nu degeaba se spune că cei mici, copiii, sunt cruzi. Cu înaintarea în vârstă, cu dezvoltarea intelectuală și cu educația dobândită aceste porniri primare sunt treptat estompate și eliminate sau, cel puțin controlate și înfrânate, la majoritatea oamenilor. La majoritatea, nu la toți. Rămân, de pildă, unii care nu se amuză decât la bancurile cu tentă sexuală, pentru că pe altele nu le înțeleg, care râd de se prăpădesc atunci când văd doi câini împreunându-se și, pentru a se amuza și mai tare, se iau cu pietre după ei când sărmanele animale se află încă anatomic legate între ele după actul sexual.

Acesta-i „Charlie Hebdo”, revista care o desenează pe Angela Merkel stând pe toaletă, citind revista respectivă și exclamând satisfăcută „Charlie Hebdo însemnă eliberare”; care îi reprezintă de Tatăl, fiul și Sfântul duh înșirați unul după altul ca și când ar face sex anal, cu titlul de „Căsătorie homo”; o femeie cu înfățișare sinistră culcată pe spate și cu picioarele desfăcute dând naștere unui prunc la fel de sinistru, cu titlul „Veritabila istorie a micului Isus”; trei suluri de hârtie igienică pe care scrie Biblie, Coran, Tora însoțite de textul „La rahat cu toate religiile!”. O caricatură care a revoltat multă lume a fost și cea în care îl avea ca subiect pe Aylan Kurdi, băiețelul sirian găsit mort pe plajele Turciei după încercarea familiei sale de a se refugia în Europa pentru a scăpa de războiul din țara lor. Caricatura îl înfățișează pe Aylan la vârstă adultă în chip de agresor sexual alături de textul: „Tripoteur de fesses en Allemagne” (Ce ar fi devenit micul Aylan dacă ar fi crescut. Pipăitor de funduri de femei în Germania). Și exemplele pot continua atâta cât o minte și o simțire normale pot suporta.

Pe astfel de indivizi să te superi? Cu astfel de indivizi să încerci un dialog? Credeți că ar duce la vreun rezultat? Nu. Ar fi în culmea fericirii că i-ai băgat în seamă. Ar rânji satisfăcuți și ar continua să facă și mai abitir ceea ce știu ei mai bine. Dar să ne întoarcem de unde am plecat, la caricatura în care Simona Halep era prezentată ca o țigancă vrăjitoare, despletită și strigând „Fiare vechi!”, sub mențiunea explicativă că „O româncă a câștigat Roland-Garros”. Românii și din țară și din străinătate au protestat, fiecare pe unde a putut sau unde a considerat că ar fi mai eficient, în presă, pe rețelele de socializare sau, unii, chiar la tribunal. A fost exact ceea ce și-au dorit autorii caricaturii. Așa-zisul Riss, director, redactor șef și patron al revistei (deține 67% din acțiuni), fiul unui funcționar de la pompe funebre, a ieșit imediat cu un editorial intitulat !Nu sunt Charlie Halep! în care deplânge, chipurile, lipsa de umor a românilor, insensibilitatea lor la subtilitatea rafinată a caricaturii revistei sale. Articolul e plin de stupidități și de aiureli, lămurindu-ne în mare măsură cam cu cine avem de-a face, de stupefianta superficialitate în simțire, gândire și în pregătire a ciudatului caricaturist ziarist, care, printre altele, scrie: „La șaizeci și unu de ani după crearea Comunității economice europene, descoperim cu oroare că europenii n-au nici un umor. În ciuda Pactului oțel-cărbune, a C.E.E.A. (Comunitatea europeană a energiei atomice) și a spațiului Schengen, un mare șantier fundamental pentru construcția europeană n-a fost lansat: Europa umorului… După moneda unică europeană, vom crea oare într-o zi un umor unic european?” Nonsensul și lipsa de logică din textul de mai sus sunt evidente. (Citește mai mult: Art-Emis.ro)

Ovidiu M. Curea   

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină