Umilul arcaș care era să-l ucidă pe temutul Ginghis Han a devenit… cel mai devotat general al acestuia!

Ginghis Han a fost unul dintre cei mai mari cuceritori ai lumii și fondator al celui mai mare imperiu terestru care a existat vreodată, ce, în vremurile sale de glorie se întindea din Coreea și până în zona Mării Negre. Epoca de expansiune a Imperiului Mongol era una în care prioritare erau nu privilegiile ereditare, ci calitățile militare ale unui om. Un luptător de rând putea avea o ascensiune fulgerătoare, dacă se remarca în neîncetatul război de cucerire al mongolilor.

Mai înainte de a deveni unic conducător al hoardelor mongole, Ginghis Han se implica direct, fără ezitare, fără teamă de primejdii, în confruntările cu inamicul. Pentru a ajunge unic conducător și întemeietor de imperiu, Temüjin (viitorul Ginghis Han) a avut de luptat nu doar cu alte popoare, ci și cu alte triburi din neamul său, care se opuneau planurilor sale unificatoare.

Într-o asemenea bătălie, cel care avea să devină „hanul hanilor” și cuceritor al unor vaste teritorii din China, Siberia, Rusia, Asia Centrală, India, era cât pe ce să fie ucis de către un soldat dintre cei mai umili și mai slab înarmați. În toiul luptei, din arcul modestului luptător Zurgadai a țâșnit o săgeată care s-a oprit în gâtul lui Temüjin. Deși o rană la gât are, deseori, urmări letale, conducătorul mongol nu a suferit o vătămare periculoasă, ba chiar a putut continua lupta. Luptă pe care a câștigat-o.

Întrucât tribul său a fost învins în bătălie, mongolul Zurgadai a ajuns în rândul prizonierilor. Adresându-se captivilor, cel care avea să fie numit, peste o vreme, Ginghis Han, a cerut să iasă în față prizonierul a cărui săgeată i-a rănit calul, la gât. Atunci când a formulat întrebarea, rana marelui comandant de oști era acoperită.

Spre surprinderea tuturor, netemător de moarte, Zurgadai a făcut un pas în față, declarând că el l-a rănit pe comandant, nu pe calul de luptă al acestuia. A mai adăugat că Temüjin avea puterea de a-l ucide, dacă va dori, dar că mai bine l-ar lăsa în viață, fiindcă l-ar sluji cu credință tot restul zilelor sale. După câteva clipe de gândire, Temüjin i-a dăruit viața iar Zurgadai s-a dovedit un ostaș desăvârșit: devotat, disciplinat, curajos și iscusit.

Datorită conduitei sale, Ginghis Han a ajuns să-l prețuiască și, după o serie de reușite pe câmpul de luptă, l-a numit pe fostul soldat, mare căpetenie (general) în oastea sa, înaintea căreia marile armate ale epocii capitulau una după alta. Cu acest prilej, lui Zurgadai i s-a acordat un nou nume: Jebe, cu semnificația de „săgeată”. Cu timpul, Jebe a ajuns cel mai fidel general al lui Genghis Han, înfrângându-l pe unul dintre cei mai periculoși opozanți ai acestuia, ce stăpânea în Mongolia de apus și China de nord.

La un moment dat Ginghis Han se temea, chiar, că Jebe va încerca să îi ia locul. Dar fostul soldat, intuind temerile conducătorului s-a prezentat înaintea acestuia și i-a oferit o sută de cai albi ca neaua, ca simbol al loialității și onestității sale.

Jebe a obținut izbândă după izbândă în zona Mării Caspice, oferind Imperiului Mongol noi teritorii. A condus o campanie militară de succes, al cărei rezultat final a fost cucerirea Rusiei Kievene. Se pare că  generalul mongol a pierit fie în luptele ce s-au dat în acest scop, fie la scurtă vreme după biruință. Ginghis Han (1162-1227) nu dădea, prea des, dovezi de milă și compasiune, dar iertarea și promovarea ierarhică a umilului arcaș Zurgadai s-au dovedit a fi unele dintre cele mai înțelepte decizii pe care le-a luat, în viața sa, temutul cuceritor.

Surse: www.warhistoryonline.com, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină