Uluitor! Păsările primitive aveau… dinți. Când și de ce și-au pierdut păsările dentiția?

Mamiferele și reptilele au dinți iar păsările, cioc. Un lucru pe care-l știe tot omul! Dar mai există și alte făpturi pe care natura le-a dotat cu ciocuri, în afară de păsări. Un exemplu este ornitorincul. Printre făpturile care dispun de cioc și totuși nu sunt păsări, se numără și un pește („parrotfish”, peștele papagal) pe care ciocul îl ajută să sfărâme coralii, pentru a-și procura hrana. Mai sunt și broaștele țestoase, al căror cioc are o forță de tăiere colosală.

Totuși, păsările sunt singurele necuvântătoare pentru care ciocul reprezintă unica opțiune, indiferent de specie. Niciuna dintre păsările actuale nu dispune de dinți. Pasărea cu dinți? Este o idee oarecum ciudată, care li se va părea ridicolă unora. Își vor aduce aminte, cu zâmbetul pe buze, de „găina care a născut pui vii”, despre care s-a relatat în presa senzaționalistă a anilor ′90. Numai că aici e vorba despre ceva serios!

Studiind procesele de adaptare și schimbările morfologice prin care-au trecut păsările, cercetătorii au ajuns la… dinozauri. După oamenii de știință evoluționiști, dinozaurii sunt strămoșii direcți ai păsărilor. S-a descoperit că absolut toate păsările dispun de o genă responsabilă de formarea dinților, actualmente dezactivată. Cercetătorii de la Universitatea din California au constatat că gena aceasta provine de la un strămoș comun pentru toate păsările din timpurile noastre. Acest strămoș reptilă a trăit acum 100 de milioane de ani.

Din cercetările efectuate până acum rezultă că pierderea dinților s-a desfășurat, la strămoșii păsărilor, în două faze. Într-o primă etapă au dispărut dinții situați în partea din față a ambelor maxilare, superior și inferior. Logic, în faza a doua au pierit progresiv și ceilalți dinți. Astfel au rămas păsările fără măsele, complet știrbe. Lucru care nu le-a afectat!

Tranziția de la bot către cioc a avut loc, la păsări, simultan cu pierderea dinților. De altfel, au existat păsări, precum Ichthyornis, al căror aparat bucal avea forma unui cioc rudimentar în partea din față, în vreme ce porțiunea posterioară dispunea încă de dinți. De măsele.

Dispariția smalțului dentar s-a produs, după unele estimări, în urmă cu aproximativ 116 milioane de ani, în vreme ce pierderea dentinei a avut loc odată cu dispariția totală a dinților și s-a produs acum 101 milioane de ani.

De amintit este faptul că, în urmă cu zece ani, oamenii de știință de la univeristățile din Wisconsin și Manchester au reușit ca, printr-o intervenție genetică, să trezească (activeze) gena responsabilă de creșterea dinților, la un pui de pasăre domestică.

A existat o concepție potrivit căreia păsările și-au pierdut dentiția odată cu modificările pe care scheletele lor le-au suferit pentru a deveni apte de zbor. Dar S. Brusatte, paleontolog ce s-a ocupat la Universitatea din Edinburgh de studiul amănunțit al dinozaurilor și al păsărilor, n-a confirmat această ipoteză, susținând că Archaeopteryx, adică „prima pasăre”, avea capacitatea de a zbura și totuși dispunea de dinți. Nu există nicio corelație între existența dinților și aptitudinea de a zbura. Deocamdată rămâne fără răspuns o întrebare importantă: până la urmă, de ce și-au pierdut păsările dinții?

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: www.audubon.org, listverse.com

Surse foto:  listverse.com, www.rodentia.es, fishbreeds.net, polit.ru, www.quora.com, flickrhivemind.net, quantamagazine.org, carnivoraforum.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină