Surprinzător: VRACII INCAȘI din secolul XV erau mai iscusiți în domeniul CHIRURGIEI craniene decât medicii americani din perioada Războiului de Secesiune (secolul XIX)

Oamenii de știință au studiat craniile rămase de la incașii din vechime care au fost supuși unor trepanații. Astfel, au descoperit, cu uimire, că rata de supraviețuire post-operatorie era de două ori mai mare în cazul intervențiilor chirurgicale realizate de către vracii incași, comparativ cu situațiile în care operațiile de aceeași natură au fost efectuate de către medicii americani din perioada Războiului de Secesiune (1861-1865).

După cum se știe, trepanația este o intervenție chirurgicală prin care este realizată o deschidere la nivelul oaselor craniului, în scopuri terapeutice – cum ar fi extragerea unor formațiuni tumorale, înlăturarea unor cheaguri (apărute ca urmare a unor puternice lovituri) etc.

Trepanația este o procedură chirurgicală cu o vechime milenară. Printre popoarele ai căror vraci erau capabili să realizeze trepanații se numărau și străbunii noștri traco-geto-daci. Este foarte ușor, la examinarea unui craniu, să se stabilească dacă trepanația a fost una reușită, dacă pacientul a supraviețuit mai multă vreme, după operație. Pe craniile trepanate rămase de la persoanele care au supraviețuit intervenției sunt prezente, invariabil, semne avansate de vindecare (creșterea țesutului osos din zona unde a fost executată deschiderea, în craniu).

Incașii din Peru au fost neîntrecuți, în realizarea trepanațiilor. Există, astăzi, circa 800 de cranii trepanate, rămase de la incași. Unele sunt extrem de vechi. De la incași au rămas mai multe cranii trepanate decât de la restul popoarelor vechi ale lumii, la un loc. Datorită numărului mare de cranii, poate fi urmărită evoluția acestei proceduri, la băștinașii precolumbieni din America de Sud, de-a lungul secolelor. Cu aproximativ 400 de ani înaintea Războiului Civil American (început 1861), la incașii care trecuseră prin procedura trepanației rata de supraviețuire ajunsese să fie uimitor de mare: era de circa 80%.

În secolul XV, rata mortalității la „pacienții” incași care fuseseră supuși unei trepanații era de 17-25%. Pe vremea Războiului Civil American, în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, mortalitatea în rândul americanilor (în majoritate militari răniți pe front) supuși trepanației era de 46-56%.

Întrebarea este ce făceau vracii incașilor pentru a obține aceste rezultate superioare, aceste rate crescute de supraviețuire. Oare își îngrijeau mai bine „pacienții”, după operație? Erau mai priceputi, în ciuda instrumentarului chirurgical primitiv? Oare acordau mai multă atenție curățeniei, înainte de operație și în timpul său? E greu de spus. Ce se știe, însă, este că la jumătatea secolului XIX, medicii americani erau departe de a folosi normele de igienă aplicate în ziua de azi. Nu toți chirurgii își sterilizau ustensilele. Puțini o făceau, de fapt.

Potrivit jurnalului World Neurosurgery, după cum arată examinarea craniilor foarte vechi din America de Sud, supuse intervenției chirurgicale în perioada 400 î.Hr. – 200 î.Hr., rata de succes (supraviețuire) în urma trepanațiilor era, în acele îndepărtate vremuri, de circa 40%. Între 400 și 1000 d.Hr., rata de supraviețuire s-a îmbunătățit, fiind de 53% (comparabilă cu cea existentă la americani, în vremea Războiului Civil).

În perioada 1400-1550 rata de supraviețuire la incașii supuși trepanațiilor s-a apropiat de 83%. Un număr mai restrâns de cranii, provenite din acest interval temporal și descoperite în zona de nord a ținuturilor stăpânite de către incași, indică o rată de supraviețuire post-operatorie încă și mai mare, de 91%.

Dimensiunile și alte caracteristici ale orificiilor existente la nivelul craniilor arată că tehnicile operatorii au evoluat în mod admirabil, la incași, de-a lungul veacurilor. Rămâne, acum, să se stabilească care erau procedurile utilizate de către tămăduitori. Craniile trepanate reprezintă unul dintre elementele ce atestă nivelul înalt de dezvoltare atins de către incași, creatorii celui mai întins imperiu ce a existat vreodată în America precolumbiană.

Surse: www.sciencealert.com, oxforddictionaries.com, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină