Străvechiul turn din satul Cheresig (Bihor), construit în vremea invaziilor mongole, stă încă în picioare, sfidând vremurile!

Cronicile spun că în secolul XIII a avut loc „marea invazie mongolă”, în Europa. Au căzut, pe rând, statele slave din răsărit, printre care cnezatele Vladimirului și Kievului. N-a scăpat nici regatul Ungariei ori Polonia. Din fericire pentru occidentali, Batu Han, nepotul lui Gingis Han, nu-și propusese, încă de la început, să cucerească toată Europa. Ideea i-a venit abia după ce i-a biruit pe unguri și polonezi.

Salvarea Europei n-a venit nici din capacitatea militară, nici din solidaritatea creștină a statelor europene. Să ne amintim că, adesea, domnitorii valahi au trebuit să se descurce doar cu oștirile proprii, pentru a face față turcilor și tătarilor, în vreme ce apusenii nu se osteneau decât să aplaude succesele militare, atunci când apăreau. Occidentalii erau prea ocupați să se războiască între ei, pentru a mai vedea pericolul uriaș în care se afla Europa.

Șansa Europei apusene a fost că, în secolul XIII, mongolii au considerat Europa o țintă de importanță secundară. Ei se concentraseră cel mai mult pe cucerirea Chinei. O altă parte din hoardele lor se războia în Orientul Apropiat. Dacă chinezii n-ar fi fost atât de mulți, de organizați și de puternici încât să le dea de furcă hoardelor nenumărate de călăreți mongoli secole la rând, cine știe ce limbă s-ar fi folosit acum în Austria sau pe teritoriile care intrau cândva în componența Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană.

Salvatoare pentru Europa a fost și pieirea hanului Ogodai (decedat din pricina patimii băuturii), care a făcut necesară, conform tradițiilor mongole, înapoierea temporară în „patrie” a cumpliților războinici asiatici. Pentru români, necazurile cu tătarii aveau să mai continue multă vreme.

„Marea invazie tătară” i-a speriat destul de tare pe europenii din partea centrală și de est a continentului. Așa au început să răsară pretutindeni fortificațiile, precum ciupercile după ploaie. În comuna Toboliu din Crișana se află un interesant donjon rămas din acele vremuri de mare cumpănă. Turnul se află în satul Cheresig (județul Bihor) și a fost ridicat la jumătatea secolului XIII. Avea rol defensiv, împreună cu zidurile sau valurile de pământ care-l împrejmuiau. Ca turn de veghe, servea la scrutarea zărilor, până departe, în vederea alarmării populației în caz de invazie străină. Întâia oară, turnul a fost atestat la 1289, în legătură cu un asediu, pe vremea lui Ladislau Cumanul.

Din aceste locuri a plecat către Oradea unul dintre căpitanii lui Gheorghe Doja – viteazul și dreptul secui care a condus răscoala îndreptată contra marilor proprietari de pământuri din Ardeal. Acest căpitan se numea Laurențiu și conducea o mare oaste țărănească, formată din circa treizeci de mii de oameni.

Se pare că turnul nu era singura structură defensivă din Cheresig, de vreme ce împrejurul său se află urmele unui zid sau unui val de pământ, având forma unui trapez. Chiar și astăzi, când nu se află într-o stare foarte bună, donjonul are o înfățișare impunătoare. În vremurile sale de glorie avea cinci etaje.

Acum ceva vreme norvegienii oferiseră o importantă sumă de bani, pentru reabilitarea multisecularei construcții, dar se pare că birocrația stufoasă și procedurile alambicate au dus la depășirea termenului statornicit pentru depunerea proiectului și accesarea fondurilor. Astfel, sprijinul financiar nu a fost dobândit iar donjonul hexagonal de cărămidă din Cheresig a continuat să se degradeze. Poate că, totuși, se va găsi o altă soluție pentru reabilitarea și introducerea sa în circuitul turistic… mai înainte de-a fi prea târziu.

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: wikipedia.org, asztrorege.blogspot.ro, www.digi24.ro

Imagini: Facebook, Wikipedia, ukrmap.su

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină