ŞTEFAN IONESCU: Visul lui Petru cel Mare și rusificarea Europei

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească). Extrase dintr-un articol scris și publicat în 1943.

[…] Occidentalizarea Rusiei, prin reformele lui Petru cel Mare, trebue înţeleasă ca având de scop creearea unui stat puternic şi modernizat în toată armătura lui. Acest reformator, care a dus luptă chiar împotriva Bisericii, numai pentru a-şi putea impune reformele, a lucrat în fabricile europene ca simplu lucrător pentru a învăţa technica europeană, a tăiat bărbile pravoslavnicilor ruşi. sau a construit în mocirle, Petrogradul, această „fereastră spre Occident”, cum a fost numit Leningradul de astăzi.

Aşadar, europenizarea Rusiei a dus la crearea Rusiei ca putere europeană, a cărei influenţă în treburile interne ale lumii continentale a crescut în raport direct cu marşul pe care îl organizaseră ţarii, mai ales în veacul trecut, când Rusia ajunsese cu… europenizarea la Prut, ameninţând în mod direct Strâmtorile şi Constantinopolul, dat fiind că urmărea transformarea Mării Negre în lac rusesc […].

Rusia, pe drept cuvânt trebue numită Eurasia

Se creiază astfel o axă a expansionismului rus, care se întinde în veacul nostru delà Constantinopol până la Vladivostok, cetate a Estului, cum a fost numită, zidit în a doua jumătate a veacului trecut (1877), de către Ruşi pentru a putea avea înfipt un picior în Extremul Orient şi anume în partea lui cea mai importantă dat fiind că este punct de întretăere între Asia propriu zisă şi Pacific.

Rusia, pe drept cuvânt trebue numită Eurasia, întrucât atât din punct de vedere geografic, cât şi prin politica sa ţaristă sau sovietică tinde a domina nu numai lumea europeană, dar chiar şi lumea asiatică. Din această cauză, totdeauna, delà apariţia ei pe scena mondială, Rusia a fost în conflict tacit, dar evident, cu Anglia, cealaltă putere europeano-asiatică, prin natura intereselor imperiului britanic.

Ceia ce însă trebue să reţinem mai cu atenţie este faptul că lumea rusă este primejdioasă, în mod permanent şi esenţial, prin presiunea ei demografică asupra Europei şi asupra Asiei. Iar această primejdie îmbrăcase eri forma panslavismului iar azi a îmbrăcat forma bolşevismului. De unde rezultă că esenţiala şi permanenta primejdie este slavismul şi numai accidental, în epoca noastră, această primejdie se numeşte bolşevism […].

Europenizarea Rusiei înseamnă, de fapt, rusificarea Europei şi Asiei

Cât priveşte presiunea demografică a popoarelor ruse, aceasta se manifestă prin o continuă deplasare a centrului demografic spre Europa şi Asia. Astfel, în Asia acest centru s’a deplasat cu 820 km, în interiorul continentului asiatic, iar în Europa stă dovadă tendinţa de rusificare a Basarabiei, a provinciilor estice poloneze, a ţărilor baltice şi a Finlandei, fie prin deportarea populaţiei în Siberia, fie prin colonizarea acestor provincii şi ţări cu elemente aduse de dincolo de Urali. Aşa dar, presiunea demografică a avut ca urmare o tendinţă de înaintare spre Sud, adică spre mările calde: Mediterana, Oceanul Indian, Pacificul. Geopolitic vorbind, se desprind, având în vedere axul Constantinopol-Vladivostok, trei linii principale, care au o strânsă dependenţă între ele. Aceia a Orientului apropiat, care include toate coastele Mării Negre şi acces la Mediterana; aceia a Asiei centrale (Persia, Afganistan şi Turkestan) şi aceia a Extremului Orient.

La începutul veacului trecut, efortul principal a fost dus de Rusia în sectorul occidental şi scopul geopolitic principal a fost dominarea Peninsulei Balcanice şi a Strâmtorilor, între Marea Neagră şi Marea Mediterana. În a doua jumătate a veacului trecut, însă, din cauza războiului Crimeii şi a păcii delà Paris (1856), efortul rus a fost depus în sectorul de mijloc, spre Asia centrală. Astfel, pe la 1860, cucerirea Caucazului era terminată şi începu acţiunea pentru dominarea Turkestanului.

Dar să oprim amănuntele istorice aici. Ele sunt suficiente să arate că europenizarea Rusiei înseamnă propriu vorbind tendinţa de rusificare a Europei şi Asiei, treptat, treptat, prin presiunea demografică, prin expansionism militar, sau prin imixtiune politică, aşa cum se întâmplă în zilele noastre, prin bolşevism – adică prin acţiunea mondială a Kominternului.

De aceia, este necesar a se restabili sensul originar al politicii lui Petru cel Mare, nepermiţându-se acestor popoare ca, trăgând consecinţele fireşti ale acestei politici, să ajungă la rusificarea popoarelor continentului nostru. Pentru că firesc este ca popoarele ruse să fie europenizate, prin cultură şi civilizaţie, adică prin spirit şi technică: iar nu popoarele europene să fie rusificate prin desnaţionalizare, deportare sau colonizare […].

Adevăratul testament politic al lui Petru cel Mare

Evident, nu se poate vorbi cu certitudine istorică despre existenţa propriu zisă a unui testament politic al lui Petru cel Mare, dar se poate observa, de către ori cine cunoaşte istoria Rusiei delà sfârşitul veacului al XVII-lea, până în zilele noastre, că atât ţarii cât şi bolşevicii au urmărit pe plan european – pentru a deveni apoi, mondial – , realizarea politicii lui Petru cel Mare.

Prin această constantă stare de spirit care a însufleţit politica şi militarismul rus, se poate vorbi despre un adevărat testament politic al lui Petru cel Mare. Cu o nedesminţită înverşunare, Ruşii au căutat în ultimile două veacuri să stăpânească Strâmtorile la care nu puteau ajunge decât subjugându-ne pe noi.

Visul imperialismului rus de a transforma Marea Neagră în lac rusesc nu se putea realiza decât prin dominarea Strâmtorilor, şi anume a Bosforului, poarta interioară a Mării Negre şi a Dardanelelor, poarta exterioară, spre Mediterana, a aceleiaşi mări. De aceea Ruşii, timp de două secole, au purtat 10 războaie cu Turcii pentru a ocupa Constantinopolul, adică Ţarigradul imperialismului rus, şi pentru a înlătura dominaţia otomană asupra Peninsulei Balcanice ce împiedeca realizarea politicei ţariste.

Iar politica puterilor apusene a fost totdeauna greu încercată, reuşind totuşi să oprească înaintarea rusă la Bosfor, sacrificând însă pământul românesc al Basarabiei, ameninţând gurile Dunării şi navigaţia pe acest fluviu, cel mai mare din Europa, în afară de Volga, dat fiind că cea mai mare şi mai importantă parte a lui curge între maluri româneşti […].

Expansionismul rus de la  mitul ortodox, la panslavism

Revoluţia bolşevică a făcut tabula rassa peste toate instituţiile ţariste şi se părea că nimic nu va mai urma, în viaţa popoarelor dominate de Moscova, care să găsească asemănare în trecutul ţarist. De atunci au trecut 26 de ani. Azi, Rusia este din nou pe scena lumii şi parcă nimic nu s’ar fi schimbat în ceiace priveşte ţelurile de luptă ale bolşevismului care nu numai că sunt asemenea cu acelea ale ţarismului, dar chiar sunt şi mai adâncite şi mai primejdioase pentru ordinea lumii.

Pentru că, acum, ţelurile bolşevismului nu privesc numai realizarea planurilor expansioniste ale ţarismului, dar chiar şi universalizarea lor prin dominarea Moscovei asupra întregei Europe şi prin deslănţuirea revoluţiei mondiale. Astăzi, expansionismul rus nu numai că a împrumutat toată tactica ţaristă, care avea mitul ortodox, dar chiar a desăvârşit-o prin mitul panslav.

La Moscova, a fost creiat de curând un comitet panslav pentru a face legături cu toate popoarele slave din lume, pe care să le dinamizeze potrivit idealurilor universale ale bolşevismului. Astfel, în ultima şedinţă a acestui comitet, ţinută la Moscova şi iniţiată din ordinul Sovietului Suprem, a fost discutată situaţia regimului în legătură cu ofensiva armatei roşii, hotărîndu-se lansarea unui apel către toate popoarele slave din Europa şi către toţi slavii din lume, prin care sunt chemaţi să lupte alături de Moscova pentru împlinirea idealurilor de totdeauna ale lumii ruse.

În felul acesta, slavii sunt chemaţi să joace rolul trupelor de asalt în revoluţia mondială ce va să vie…

(Ștefan Ionescu, „Tendinţe de rusificare a Europei”, revista GÂNDIREA, Anul XXII, nr. 8, octombrie 1943 – fragment)

 

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină