Statuia împăratului Constantin reunită cu degetul de bronz, pierdut acum 500 de ani

După 500 de ani, mâna antică a unei statui colosale din bronz a împăratului Constantin se reunește cu degetul mijlociu din bronz.

În 2010, Aurélia Azéma, un doctorand francez împreună cu studenții care cercetau bronzuri mari și vechi au speculat că un „deget de la picior” de bronz uriaș păstrat la Luvru din Paris ar putea fi degetul de bronz lipsă din rămășițele unei enorme statui a lui Constantin la Capitolul din Roma.

Folosind un model 3D, cercetătorul a stabilit: „A fost perfect, ca două piese ale unui puzzle”, iar acest lucru a fost confirmat în 2018.

În iunie 2018 revista Ancient Origins a scris despre cercetătorii de la Muzeul Luvru din Paris care și-au exprimat dorința de a reuni degetul masiv de bronz cu mâna stângă a celebrei statui a împăratului Constantin, una dintre cele mai faimoase dintre toate statuile antice din antichitate, care este expusă la Muzeul Capitoliului din Roma.

Luna aceasta, după cinci secole, degetul de bronz mijlociu pierdut de mult, lung de 38 de centimetri, a fost atașat din nou la statuia originală din Roma.

Mâna și degetul sunt expuse acum la Muzeul Capitoliului din Roma, iar această reuniune simbolică reprezintă o „colaborare și sinergie între cele două orașe”, potrivit primarului Virginia Raggi din Roma, într-un videoclip postat pe Twitter care arată degetul gigant de bronz înlăturat din lada sa de transport maritim.

Constantin I, cunoscut și sub numele de Constantin cel Mare, a fost un împărat roman între 306 și 337.

Născut în Naissus, Dacia Mediterranea (acum Niš, Serbia), era fiul lui Flavius Constantius, un ofițer al armatei romane născut în Dardania care a devenit unul dintre cei patru împărați ai Tetrarhiei. Mama sa, Helena, era greacă și de naștere scăzută.

Constantin a slujit cu distincție sub împărații Dioclețian și Galerius care făceau campanii în provinciile de est împotriva barbarilor și persilor, înainte de a fi reamintit spre vest în 305 pentru a lupta sub tatăl său în Marea Britanie.

După moartea tatălui său în 306, Constantin a fost aclamat împărat de armată la Eboracum (York).  A ieșit învingător în războaiele civile împotriva împăraților Maxentius și Licinius pentru a deveni singurul conducător al Imperiului Roman până în 324.

Constantin a fost primul împărat roman care s-a convertit la creștinism. Deși a trăit o mare parte din viața sa ca păgân și mai târziu ca catehumen, a început să favorizeze creștinismul începând cu 312, devenind în cele din urmă creștin și fiind botezat de Eusebiu de Nicomedia, un episcop arian sau papa Silvestru I, care este recunoscut  de Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă Coptă.

A jucat un rol influent în proclamarea Edictului de la Milano din 313, care a declarat toleranță față de creștinism în Imperiul Roman. El a convocat Primul Sinod de la Niceea în 325, care a produs declarația credinței creștine cunoscută sub numele de Crezul Nicean.

Biserica Sfântului Mormânt a fost construită la ordinele sale la pretinsul loc al mormântului lui Iisus din Ierusalim și a devenit cel mai sfânt loc din creștinătate.

Revendicarea papală a puterii temporale în Evul Mediu înalt s-a bazat pe donația fabricată a lui Constantin.

Din punct de vedere istoric, a fost denumit „Primul Împărat Creștin” și a favorizat Biserica Creștină. În timp ce unii cercetători moderni dezbat credințele sale și chiar înțelegerea creștinismului, este venerat ca un sfânt în creștinismul oriental.

 

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină