Societatea de Salvare și Spitalul de Urgență: „Totdeauna și tuturora gata pentru ajutor”

Ne-am putea imagina azi lipsa unui spital de urgență?

La 5 mai 1934 era sărbătorită inaugurarea oficială a Spitalului de urgență sub directoratul medicului Nicolae Minovici.

Spitalul a fost utilat cu cea mai modernă aparatură la acea vreme, fiind administrat prin intermediul Societății de Salvare. Personalul, format din profesorul dr. chirurg Iacobovici, alături de șapte medici chirurgi, șapte interni, studenți în medicină, surori de caritate și personal sanitar auxiliar, lucra începând cu ora 14 până dimineața.

Acest fapt nu înseamnă, totuși, că un pacient nu ar fi fost primit în intervalul în care Spitalul nu funcționa. Personalul lucra, de altfel în mod gratuit, fiind deschis scop educativ și studenților de la Facultatea de Medicină.

Nu lipsea o deviză: „Totdeauna și tuturora gata pentru ajutor”.

Reproducem mai jos discursul prof. dr. Nicolae Minovici la înființarea Spitalului, care motiva necesitatea unei astfel de instituții, dar și a specializării personalului medical în chirurgia medicală de urgență, și inspirația provenită de la fondarea altor Spitale de urgență în mari orașe ale lumii. Nu poate fi ignorată atenția pe care Minovici o acorda dezvoltărilor și descoperirilor în medicină la nivel mondial.

„Ideea înființării unui spital de urgență pe lângă societatea <<Salvare>> din București, ne-a preocupat imediat după război, când încetul cu încetul, datorit în prima linie Ministerului Sănătății, prin inimile generoase ale d-lor miniștri și secretari generali care s-au perindat în aces decurs de timp, am reușit, prin daniile ce ni le-au făcut, de a înzestra acest spital cu toate cele necesare.

În orașul București nu există niciun serviciu permanent de chirurgie de urgență, astfel că în majoritatea cazurilor, accidentații sunt transportați pe la diferite spitale, care mai ales în timpul verii sunt închise, pentru a li se face reparații.

De aceea, ne-am decis să înființăm acest serviciu de chirurgie de urgență, fiind bazați pe următoarele constatări făcute pe baza statisticilor întocmite:

În adevăr, statisticile anuale, ale Societății de salvare, în timp de 27 de ani, ne arată că din 100 de intoxicați, grația ajutorului dat de societatea de <<Salvare>> și a intervenției ei rapide, 80-90 la sută sunt salvați; pe când în ceea ce privește accidentații care au nevoie de intervenții chirurgicale imediate la cap, torace, abdomen sau membre, mortalitatea este aproape 70-80 la sută.

Deși aproape complet instalat în clădirea pusă gratuit la dispoziția Ministerului Sănătății de către societatea de <<Salvare>> din cauza timpurilor grele prin care am trecut, deschiderea lui a întârziat până anul trecut, când d. D. R. Ioanițescu, în urma intervenției noastre, a dat, în octombrie 1933, o decizie ministerială, prin care se înființează spitalul de urgență.

Astăzi, coincidența face ca, grație unuia dintre membrii fondatori și membru în comitetul de conducere al societății de <<Salvare>>, actualul ministru dr. Costinescu să aibă mulțumirea sufletească a dispune și a asista la deschiderea lui oficială.

Problema aceasta, a chirurgiei de urgență, preocupă de mult toate statele civilizate și de aceea vedem cum aproape în fiecare an la diferite congrese ale societăților de <<Salvare>>, chirurgii eminenți reclamă înființarea cât mai neîntârziată a unui astfel de serviciu.

Ajutorul chirurgical în cazurile de urgență dă rezultate cu atât mai bune cu cât este dat mai repede și executat de un chirurg specializat.

În ultimii ani, mai în toate țările, se afirmă din ce în ce mai mult, absoluta necesitate a înființării unui serviciu de acest gen, care să dea accidentatului un ajutor cât de curând, în condițiunile cele mai bune posibile, asigurându-i o asistență chirurgicală de primul ordin.

La Viena este o stațiune de urgență la Spitalul General; la Roma este un serviciu special și o catedră de traumatologie, dar cele mai bune instituțiuni sunt cele de la Rio de Janeiro și Moscova.

În aceste două capitale s-au creat servicii proprii de chirurgie de urgență unde lucrează în permanență echipe chirurgicale specializate. Mulțumită acestei organizări, Judine, șeful serviciului din Moscova, a redus mortalitatea operatorie a ulcerelor perforate gastro-duodenale de la 45 la 10 la sută.

Din cele expuse până aici, reiese destul de clar necesitatea și utilitatea unui seriviu de chirurgie de urgență în capitala României, dar această necesitate devine și mai urgentă dacă ținem seama de situația particulară din București.

Serviciile de chirurgie existente, se găsesc într-o situație foarte grea din cauza lipsurilor de material și aglomerației de bolnavi.

Din cauza aceasta, acceptarea cazurilor de chirurgie de urgență se face cu dificultate. Ambulanțele <<Salvării>> sunt deseori obligate să umble cu un bolnav de la un spital la altul.

De aici rezultă o pierdere de timp și o agravare a stării bolnavilor. De multe ori ambulanțele <<Salvării>> au fost sechestrate în curtea spitalelor, atunci când lăsau accidentatul acolo și trebuiau să plece la alt caz.

Pe lângă acestea, serviciile noastre nu dispun de săli de operații și de rezervă și de un personal suplimentar. Sălile de operații și personalul fiind foarte reduse, lipsește și spațiul și un personal de schimb.

Chirurgia de urgență se face de același personal care a lucrat toată ziua și deci este prea obosit. Suntem nevoiți a recunoaște că prea adeseori găsim la Institutul medico-legal rezultatele unor operațiuni insuficiente.

Repet ceea ce am spus, și anume că: chirurgia de urgență este mai grea decât cea obișnuită și cele constatate la noi o confirmă din nou. În plus, chirurgia de urgență este specializată în anumite direcțiuni, care la noi nu s-au putut dezvolta din cauza lipsei unui serviciu de specialitate.

Spitalul acesta nu e făcut în spirit de a concura pe celelalte instituții similare, din contră, le completează și se pune la dispoziția tuturor chirurgilor și bolnavilor pentru un ajutor eficace și urgent”.

Regele Carol al II-lea și Regina Maria au fost prezenți la inaugurare, iar după cuvântarea lui Minovici, au vizitat spitalul, sălile de operații, laboratorul, sala de mese și subsolul construit pentru apărarea contra gazelor.

În fotografia reprodusă în revista România medical, îl putem observa pe dr. Minovici, alături de regele Carol al II-lea.

 

Manolache Mădălina

Muzeul Nicolae Minovici

Surse: N. Ioanid, B. Angelescu, Frații Minovici, Editura Științifică, București, 1970.

Foto „Inaugurarea spitalului de urgență”, România medicală, p. 145

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină