ȘO PĂ EI! Desene sociale, la Arbor.art.room   

CUVÂNTUL ARTISTULUI

Acest îndemn pe care îl cunosc din fragedă pruncie pare că a ieșit cumva din limbajul contemporan. Deși uitat la nivel lingvistic, la nivel comportamental îndemnul acesta este tot mai prezent, ruptura socială devenind nu doar foarte evidentă dar și foarte încurajată.

Starea permanentă de conflict în care ne aflăm, temerile și angoasele ce ne sunt induse, conspirațiile de tot felul – unele aproape plauzibile- altele aproape incredibile- toate acestea au creat în timp un climat în care aproape nimeni nu mai suportă pe nimeni.

Segregarea este evidentă, iar motiv de segregare poate fi…orice!

De la felul în care ne îmbrăcăm la felul în care iubim, de la felul în care vorbim la felul în care votăm, de la felul în care credem într-un Dumnezeu sau altul până la felul în care ne raportăm la o boală, toate acestea au contribuit și contribuie la această separare în bule ce gândesc sau simt ca noi, totodată petrecându-se antagonizarea altor bule presărate cu oameni la fel ca noi dar cu viziuni diferite asupra feluritelor evenimente sociale. Orice pretext este bun, orice motiv este suficient.

De la întoarcerea mea pe plaiurile mioritice, petrecută acum 11 ani, am trecut prin diferite stări și diferite apartenențe la feluritele bule prezente în societate.

Am fost pe rînd asociat cu progresismul, apoi am sărit în corabia conservatoare, am fost chiar asociat cu o formă de extremism, am fost liberal, ortodox, iluminist sau tenebrosist, am fost „țigan” sau „bozgor”, „homofob” sau „rusofil”, devenind chiar și „satană globalistă” sau „sionist”, de multe ori aceste caracteristici ce mi se atribuiau fiind la rândul lor antagonice.

E drept, ușă de biserică n-am fost nici eu. Precum un copil, am fost curios. Am fost peste tot încercând să înțeleg cât mai multe. Am desfăcut foile de ceapă, una câte una, încercând să ajung la adevăr. Dacă am ajuns sau nu la el, încă nu o pot spune cu hotărâre.

Ce pot spune este că am reușit într-un final să primesc un soi de libertate, o libertate ce mă ajută să ies din orice bulă, o libertate ce mă ajută să privesc cu ironie dar și să mă privesc cu auto-ironie si umor.

În această expoziție doresc să reprezint această luptă continuă ce pare uneori antitetică pentru ca la sfârșitul zilei ea să ni se dezvăluie a fi mai degrabă veselă, mă amuz de chestiuni vitale ce par a fi serioase la prima vedere, ironizez diverse spaime ce sunt atât de clasice încât intra în postmodernism fluierând.

Lucrările sunt oarecum o sumă a experiențelor trăite de mine în acești ani de maturizare, dar și o bășcălie acidă la adresa extremismelor de tot felul, de care m-am lovit sau cu care am lovit.

În sfârșit, după un zbucium îndelungat, pot spune că mă simt mai liber decât acum 10 ani, îmi declar astfel independența și neatârnarea cât și speranța că, prin hazul de necaz și jovialitatea atât de specifică nouă, vom învinge! Șo’ pă ei! Cine să șo’ pă ei? Toți! Pe cine? Pe toți!

Paul Hitter

Paul Hitter este un pictor român născut în 1982, la Bucureşti. A studiat arte vizuale la Bucureşti, sub îndrumarea artistului Matei Şerban Sandu şi la München, în clasele artiştilor Nikolaus Lang, Sean Scully şi Karin Kneffel.

Activitatea sa cuprinde solo show-uri şi expoziții de grup, atât în ţară cât şi în afara ei (Bucureşti, Cluj, Constanţa, Balcic, Ruse, Budapesta, Praga, Marsilia, Milano, Paris, Los Angeles, Las Vegas şi Salt Lake City, printre altele), crearea de afișe de concert și coperte de CD pentru Gogol Bordello, Rromani Music Awards Belgrade, Rona Hartner, Koza Mostra şi Fanfara Ciocârlia.

Fondator al Expresionismului Balcanic, Paul Hitter abordează în lucrările sale teme sociale, mituri populare din Balcani, folclor, legende şi mitologii urbane.

Arbor.art.room, str. Transilvaniei, nr. 11, sector 1, București

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină