Sfinxul din Pietrari… 112 ani de la nașterea profesorului, publicistului, filologului Nicolae Popescu-Rebus, născut în Pietrarii Vâlcii (Video)

Jocurile minţii i-au incitat pe oameni dintotdeauna. Poate ceva din nevoia de a intra în misterul care ne-a dat viaţă să fie la originea acestei dorinţe de a rezolva, de a căuta, de a ne întrebuinţa darurile pentru a înţelege un ceva ascuns, poate nevoia de a fi speciali, de a ne pregăti pentru neprevăzut, încredinţându-ne că putem face faţă situaţiilor, ori poate ambele şi multe altele în plus.

Cel mai luminat domnitor al nostru, adevărat spirit tipic renascentist, Dimitrie Cantemir (1673-1723), s-a ocupat, printre altele, cu descifrarea hieroglifelor, scriind „Istoria Ieroglifică” (1705), cu „o scară a numerelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare”, iar modul în care Cantemir explică prin definiţii înţelesurile are asemănări cu rebusismul (care va apărea mult mai târziu, abia în perioada modernă).

Enigmistica a avut la începuturi scopuri practice, încifrând în scop heraldic, cu ajutorul imaginilor, date despre o familie nobilă, porţiuni ale numelor, formate din imagini ale unor obiecte care sună asemănător, informaţii ce apăreau pe blazoanele acestora.

Spre exemplu, pe blazonul oraşului Congleton apăreau o anghilă (în engleză „conger”), un leu şi un tun. Pe blazonul reginei Elizabeth Bowes Lyon (1900-2002) apăreau o mulţime de arcuri şi lei.

Rebusul, care conform definiţiei constă în descifrarea unui cod format din simboluri, figuri, semne, litere, rezultatul descifrării fiind un cuvânt sau o expresie, a apărut pentru prima oară în iunie 1925, în revista „Oglinda Lumii”, al cărei redactor era D. Bartolomeu.

Cel mai cunoscut în domeniul rebusului este filologul Nicolae Gheorghe Popescu, născut la Pietrari, Vâlcea, în 1909, care a studiat şi doi ani la Teologie.

El a întemeiat mişcarea rebusistă din România, a fost redactor la revista „Realitatea ilustrată”, la ziarele „Dimineaţa” şi „Adevărul”, a condus în vremea seriei vechi Revista „Rebus” (1931-1939), a fost după război învăţător și profesor la şcoala din comuna sa natală.

„Rebusul” a fost pentru filologul Nicolae Popescu nu doar pasiune, ci şi renume, fiind cunoscut şi drept Nicolae Popescu-Rebus.

A fost interesat de cultivarea acestui tip de joc inteligent cu miză educativă printre elevi, spunând prietenului său, avocatul Ion Soare, că a conceput, de la bun început, rebusismul nu ca un scop în sine, ca o pură distracție, și argumenta, afirmând crezul pedagogic care l-a călăuzit și la catedră, că pe elev nu trebuie să-l plictisească noțiunile care i se transmit, oricât de grele sau seci ar fi acestea.

Dacă metodele și limbajul dascălului sunt cele mai potrivite și mai atractive, școlarul va învăța de plăcere.

Tudor Arghezi, în prefaţa cărţii sale „Cuvinte potrivite… şi încrucişate”, apărută în anul 1934, povesteşte de întâlnirea pe care a avut-o cu Nicolae Ghe. Popescu Rebus: „Ştiţi despre ce domn Popescu vorbesc: Dl Popescu, căruia i se zice Popescu-Rebus, identificat cu arta de a construi mistere şi de a ghici în ghiocul celulei. Dacă am căuta definiţia profesiunii sale, ar trebui să încercăm titluri noi ezitând între cuvintilist şi crucişolog”.

Născut la data de 22 aprilie 1909, în comuna Pietrari, fiul preotului Gheorghe Popescu, a studiat la Liceul “Al.Lahovari” din Rm.Vâlcea, după ce urmase cursurile primare la Pietrari.

A absolvit Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București și, ulterior, Conservatorul din București, clasa de cor și dirijat.

Debutul său publicistic a avut loc în anul 1929. În perioada 1930-1939 a fost redactor la “Dimineața” și publicist la “Realitatea ilustrată”.

Între 1948-1971 a fost profesor la Pietrari-Vâlcea, în satul natal, perioadă în care a format și dirijat corul Căminului Cultural Pietrari, cu care a participat la numeroase concursuri, acoperindu-se de glorie și în acest domeniu.

Astfel, în „Albina” din 18 iunie 1970 apărea un articol omagial despre Corul din Pietrari, care participase la “Corala vâlceană” și care împlinise, la acea dată, două decenii de activitate neîntreruptă sub conducerea aceluiași dirijor, inimosul și exigentul profesor N.Gh.Popescu-Rebus.

Tot în perioada 1964-1971 a fost inițiatorul și formatorul “Grupului de fluierași”, având la bază dorința iubitorilor și cunoscătorilor acestui instrument.

Profesor de meserie, moralist înnăscut, fără a fi didacticist, pedagog desăvârșit, domnia sa a intuit de la început valențele educative ale rebusismului, folosind jocul ca învățătură și învățătura ca joc.

Pentru meritele sale deosebite în activitatea școlară a fost distins cu “Diploma de Onoare” a forurilor superioare din învățământ, la ieșirea sa la pensie.

 

Material video realizat de bibliotecar Crina Popescu

Text/Bibliografie – ”Fișierul Personaglia- personalități locale ale com.Pietrari”, realizat de bibliotecar Crina Popescu.

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină