Scrisoare deschisă despre LIMBA ROMÂNĂ

Îmi permit să vă adresez aceste rânduri deoarece am aflat cu îngrijorare și întristare despre faptul că limba și literatura română urmează să fie scoasă de la examenul național de bacalaureat.

În calitate de profesor consider că această situație este în detrimentul educației tinerilor, al formării lor viitoare și al parcursului lor profesional, dar și dăunătoare formării lor în calitate de membrii ai unei societăți responsabile.

Limba contribuie la construirea unei identităţii și a unei conștiințe necesare în formarea unei personalități responsabile și a unui actor social responsabil.

Așa cum au demonstrat marii lingviști, precum Edward Sapir și Benjamin Lee Whorf limba contribuie la dezvoltarea gândirii, a anumitor structuri în care gândim, concepem și interacționăm cu lumea din jur.

Limba este vie și reprezintă un univers în sine, deci cu atât mai important rolul jucat în construirea personalității și al universului tânărului aflat în formare.

Un stat precum cel al Franței, al cărui model l-am urmat adesea și în România a reușit să integreze cu succes un număr impresionant de imigranți datorită faptului că statul francez este un stat-națiune, un stat construit în jurul unei națiuni a cărei principală valoare pe lângă valorile fundamentale enunțate la Revoluția franceză, o reprezintă limba franceză-drept limbă comună tuturor locuitorilor care ocupă teritoriul aflat în interirorul granițelor statului francez.

Limba este, așadar, esențială în rolul ei de liant al societății.  Limba poate facilita, prin urmare, integrarea socială a unui tânăr. Din acest punct de vedere, limba este foarte importantă pentru bunul mers al societății.

A preda înseamnă a forma, a forma înseamnă a da sens. În calitate de profesori și formatori, trebuie să călăuzim tinerii în direcția în care ei pot da un sens cunoștințelor pe care noi le furnizăm, ei înșiși trebuie să fie capaibili să construiască un univers propriu, așa cum arăta și lingviștii francezi.

Gramatica unei limbi facilitează construcția unor structuri de gândire, literatura contribuie, la rândul ei, la construcția identității și personalității viitorului tânăr, în același timp îl ajută pe acesta în formarea unor repere.

El poate repera mai ușor locul lui în societatea din care provine și se poate poziționa în cadrul unei continuități istorice a unei comunități.

Indiferent de etnia din care face parte, tânărul trăiește pe teritoriul unui stat național și este membru al unei națiuni, alături de tineri de alte etnii.

Cunoașterea limbii materne poate reprezenta o bogăție în plus pentru tânărul respectiv și pentru construcția lui identitară, dar cunoașterea limbii române este absolut necesară în relația cu instituțiile statului al cărui cetățean este.

În calitatea lor de cetățeni, statul are o responsabilitate față de tineri, dar și ei, la rândul lor, au o responsabilitate față de el.

Cunoașterea corectă a limbii oficiale îi poate facilita tânărului integrarea socială și transformarea lui într-un actor important în societatea respectivă care poate juca un rol în evoluția societății și a statului român, așa cum se întâmplă în cazul francez.

Dezvoltarea tiparului a permis răspândirea cărților în limba română. Deja în secolul al XVI-lea au apărut primele cărți traduse parțial în limba română.

Ulterior, în secolul următor, prin ajutorul dat de Mitropolitul Kievului, fostul prinț al Moldovei, Petru Movilă pentru dezvoltarea tiparului în Țara Românească și Moldova, traducerile cărților bisericești se întețesc.

Două evenimente publicistice importante marchează acest veac, apariția Noului Testament de la Bălgrad, tipărit în 1648 de Mitropolitul Simion Ștefan și cea a Bibliei de la București în 1688.

Tot în secolul al XVII-lea, iezuitul Georgius Buitul tipărește prima carte în limba română cu alfabet latin în 1636 la Bratislava.

Este vorba de traducerea catehismului lui Canisius, din care însă nu se va păstra decât o copie a celei de-a doua ediții tipărită la Cluj în 1703.

Două sute de ani mai târziu, cărturarul Visarion Roman, vărul străbunicului meu, edita pentru satele românești din Transilvania, „Amicul poporului”, primul calendar în limba română cu alfabet latin.

Pentru a se ajunge aici înaintașii noștri, intelectualitatea românească a vremii a avut de dus lupte importante.

Ar fi păcat ca noi, cei de astăzi, să nu reușim să păstrăm și să transmitem mai departe moștenirea pe care ei ne-au transmis-o.

Examenele de tip grilă permit evaluarea unor cunoștințe la nivel de vocabular, gramatică sau ortografie, buna înțelegere a unor termeni, utilizarea lor corectă în context, dar nu permit evaluarea capacității de redactare, de alcătuire a unui text și de sinteză.

Testarea de tip grilă exclude orice element de originalitate și orice creație individuală. Capacitatea de a se exprima liber nu poate fi astfel determinată.

De aceea, nepermițând evaluarea acestui tip de competențe ni se pare inadecvată pentru evaluarea corectă și pertinentă.

Ea este recomandată mai degrabă în învățământul liceal pentu niște evaluări punctuale privind achiziția unor cunoștințe și, mai cu seama, în  învățământul universitar, dar nicidecum la un examen național de importanța bacalaureatului.

Cu deosebită stimă,

profesor doctor Raluca Prelipceanu

Științe economice și sociale

Lycée Jeannine Manuel

Universitatea Paris I Panthéon Sorbonne

Foto: pixabay.com

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină