Sclavii din Atena, „obiectele animate” condamnate la muncă perpetuă…

Este greu de estimat care era proporția dintre sclavi și cetățenii liberi din Atena în perioada clasică. Unii istorici sugerează că sclavii reprezentau aproape de o treime din populația totală.

Acest număr important dezvăluie un aspect al societății grecești antice pe care uneori tindem să îl uităm: prezența a zeci de mii de oameni exploatați pentru muncă, uneori cu brutalitate, și condamnați la o viață în tăcere, deși unii dintre ei au avut ocazia să se integreze în viața de zi cu zi a cetățenilor cu drepturi depline.

Marea majoritate a sclavilor din Atena erau barbari născuți în țări îndepărtate și care căzuseră în sclavie în diferite moduri. Erau prinși de pirați și de bandiți sau erau capturați în timpul războaielor frecvente, în care femeile și copiii erau o pradă de valoare.

Sclavii făceau munci diverse. În Atena, de exemplu, existau sclavi publici care erau folosiți în poliție: erau faimoșii arcași sciți, un corp de armată creat în 476 î.e.n. și care avea sediul în Areopag (sediul consiliului orașului).

De asemenea, erau folosiți ca secretari, cărturari, călăi și agricultori. Sclavii lucrau în principal la ateliere: artizanii cumpărau cel puțin câte un sclav pe care îl învățau meșteșugul, cu speranța de a se retrage și de a trăi din munca sclavului.

Unii cetățeni aveau afaceri la scară mare cu această forță de muncă: tatăl oratorului Demostene deținea 32 de sclavi care făceau cuțite, iar oratorul Lisias avea 120 de sclavi în atelierul său de arme (cea mai mare companie ateniană cunoscută).

Citește mai mult: Incredibilia

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină