Schelete ale unor urși de cavernă înalți cât un autobuz, într-o uimitoare lume subpământeană. Poți ghici despre ce minune a naturii e vorba? Indiciu: este o peșteră din Apuseni

În munții Apuseni, la o altitudine de aproape 500 de metri, se află un obiectiv turistic pe care orice român dornic să se delecteze cu frumusețile patriei ar trebui să-l viziteze. Formațiunea carstică se află în Bihor, comuna Pietroasa. A fost descoperit după o explozie, în urma unor activități de extracție a marmurei, într-o zonă aflată nu departe de frumosul sat Chișcău. Prin localitățile din vecinătate se vorbește (sau cel puțin se mai vorbea încă prin 2008) că, după descoperire, această peșteră ar fi avut și… dușmani. Unii puternici! Că au existat persoane influente ce doreau, nici mai mult nici mai puțin, decât nimicirea sa, prin utilizarea dinamitei.

Motivele? Financiare! O eventuală punere în valoare a formațiunii carstice deranja anumite persoane care elaboraseră niște „proiecte de dezvoltare”. Dacă așa au stat lucrurile, n-ar fi fost întâia oară (nici ultima) când, de dragul „exploatării resurselor”, s-a dorit să fie rase de pe suprafața pământului (aici, din subsolul său) obiective de interes major. Sau chiar de importanță mondială!

Este vorba despre Peștera Urșilor, decoperită întâmplător în anii ′70, o peșteră lungă de circa un kilometru și jumătate. Din fericire, oamenii de știință și alți oameni de bine și-au unit forțele și au reușit să atragă de partea lor autoritățile centrale ale timpului, așa că urzeala locală, aducătoare de dezastru, nu s-a mai materializat, iar noi putem admira astăzi Peștera Urșilor în toată splendoarea sa!

În Peștera Urșilor, natura și-a asumat rolul unui sculptor dibaci și răbdător care, de-a lungul unor sute și mii de ani, a dat calcarului forme pe care vizitatorii le interpretează în fel și chip. Accesul publicului în peșteră a fost permis, pentru publicul larg, în urmă cu 36 de ani.

Scheletele de urs, de la care peștera și-a primit numele, aparțin unei specii ce nu mai viețuiește astăzi – Ursus spelaeus. Faptul că peștera a fost atâta vreme inaccesibilă oamenilor a făcut posibilă păstrarea acelor valoroase fosile. Specia de urs ale cărei rămășițe au fost găsite în acest sistem carstic viețuia pe acele meleaguri în urmă cu zeci de mii de ani. Viața unuia dintre exemplarele de urs ale căror oase au fost descoperite acolo s-a desfășurat cu circa o sută de milenii în urmă.

A fost propusă explicația că, de fapt, aici s-ar fi aflat un soi de cimitir al urșilor. Simțindu-și sfârșitul aproape, giganticele urside se retrăgeau în adâncurile tenebroase și răcoroase ale peșterii, pentru a-și da duhul în liniște. Astăzi, scheletul unui urs poate fi văzut chiar în interiorul peșterii.

După oasele rămase, ne putem da seama că urșii de cavernă trebuie să fi avut un aspect impresionant, atunci când se ridicau și stăteau în poziție bipedă. Adoptând această postură, un Ursus spelaeus era, pare-se, înalt cat un autobuz. O așa huidumă putea ajunge la greutatea unei Dacii 1300. Este cert că, de-ar da nas în nas cu o matahală preistorică de acest soi, mulți dintre noi ar avea un demaraj mai bun decât vechea „mașină populară” din „epoca de aur”!

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursa informatii: Wikipedia

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină