„Sărutul” lui Brâncuși nu poate părăsi cimitirul Montparnasse… (Foto)

La 5 decembrie 1910, Tatiana Rachewskaia, o tânără rusoaică de 23 de ani care studia medicina la Paris, și-a pus capăt vieții.

Părinții săi au cumpărat o concesiune perpetuă în cimitirul Montparnasse și o sculptură a unui cuplu îmbrățișând pentru a împodobi mormântul, realizată de Constantin Brâncuși, un tânăr sculptor român, pe atunci total necunoscut.

Abordați de comercianții de artă, descendenții defunctei și-au afirmat drepturile la concesiunea perpetuă în 2005 și au luat măsuri pentru depunerea și exportul sculpturii.

Statul s-a opus acestui lucru ridicând „Le Baiser”/„Sărutul” la rangul de comoară națională și apoi înregistrând întreaga construcție ca monument istoric.

Instanța administrativă din Paris a confirmat decizia statului înainte ca aceasta să fie anulată de instanța administrativă de apel din Paris. Mai târziu, Ministerul Culturii a contestat hotărârea instanței în fața Consiliului de Stat.

Întrebarea care s-a pus este dacă această statuie trebuie considerată legal ca o clădire în funcție de destinație, a cărei inscripție în monumente istorice necesită ca atare acordul proprietarilor săi sau dacă mormântul, în ansamblu, corespunde unei clădiri prin natură, care poate fi, prin urmare, înregistrat fără consimțământul proprietarilor săi.

În conformitate cu articolul 518 din Codul civil, „clădirile sunt imobile prin natura lor”, anunță Consiliul de Stat din Franța. Conform articolului 524 din același cod, „sunt, de asemenea, imobile după destinație toate efectele casnice pe care proprietarul le-a atașat fondului perpetuu”.

Consiliul de Stat constată că un monument funerar ridicat pe o boltă care servește ca fundație, chiar dacă a fost construit de altcineva decât proprietarul terenului, trebuie privit ca un întreg, cu toate elementele care au fost încorporate în el și care alcătuiesc clădirea, ca o clădire, în sensul și pentru aplicarea articolului 518 din Codul civil.

Aplicând această regulă în cazul de față, Consiliul de Stat constată că statuia a fost achiziționată special pentru mormântul tinerei, că este fixată pe o stelă concepută expres pentru a o susține, realizată în aceeași piatră implantată pe mormânt și că „Sărutul” și steaua fac astfel parte, împreună cu mormântul, unui întreg indivizibil care constituie un monument funerar.

Consiliul de stat confirmă astfel că acest complex este o „clădire prin natură” în sensul legii, care  permite statului să îl înregistreze ca monument istoric fără a obține acordul proprietarilor săi.

Din aceste motive, Consiliul de Stat consideră că inscripția ca monumente istorice a monumentului funerar al Tatianei Rachewskaia – compusă din sculptura „Sărutul”, steaua și mormântul – este legală.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină