Salar de Uyuni – locul unde se calibrează sateliții

Cel mai mare deșert de sare din lume este Salar de Uyuni, situat pe platoul Bolivian, cu o suprafaţă de peste 10.000 de kilometri pătraţi. Salar de Uyuni are o geografie fizică  unică,  caracterizată  prin extreme, atât în conținutul de sare și climă, cât și în procesele de degradare.

Situat în sud-vestul Boliviei, la o altitudine de 3.665 de metri, Salar de Uyuni este unul dintre cele mai netede locuri de pe Pământ, cu o diferenţă de nivel de doar un metru. Din acest motiv, dar şi pentru că cerul este foarte senin, industria lipsește, iar aerul este uscat (având o umiditate de aproximativ 30%) câmpia este folosită pentru calibrarea sateliţilor. Cu ajutorul acestei tehnologiei, oamenii de ştiinţă au demonstrat că zona are denivelări incredibil de mici, măsurătorile arătând existenţa unor „dealuri” şi „văi” de doar câţiva milimetri!

Salar de Uyuni s-a format ca rezultat al transformărilor petrecute pe aria unor lacuri preistorice. Deșertul este acoperit de o crustă de sare de câțiva metri grosime. Crusta servește ca sursă de sare și acoperă un bazin de apă sărată, este extrem de bogat în litiu – acesta conține între 50 și 70% din rezervele mondiale de litiu, și este pe cale de a fi exploatat industrial.

Nivelul mai ridicat al precipitațiilor relative în timpul sezonului ploios face ca Salar de Uyuni să fie inundat, pentru că acesta este un bazin de drenaj închis. Acest lucru înseamnă că apa care cade aici, rămâne aici. Apa poate scăpa doar prin evaporare si infiltrații minore. Această densitate scăzută de drenaj determină vasele de sare să se umple cu apă atunci când se produc precipitații. Sarea de deasupra se evaporă și creează o crustă  dură, uneori înaltă de cațiva metri, în timp ce dedesubt se păstrează apa sarată nescursă.

Atunci când  suprafața deșertului se usucă, face acest lucru în tipare de formă hexagonală. Acest model unic este atribuit concentrației ridicate de sare și bazinului închis  de drenaj al deșertului.  Fenomenul poate fi atribuit si cristalizării sării, respectiv încălzirii și răcirii prin care deșerturile de sare trec din sezonul  ploios în sezonul uscat.

Pe  Salar de Uyuni există o serie de „insule”, considerate a fi rămășițele vulcanilor străvechi. Structurile rocilor din zonă prezintă dovezi ale degradării sării sub formă de găuri mici, cunoscute sub numele de alveole, si găuri mai mari, numite tafoni.

Insula pescarilor, situată în interiorul Salar de Uyuni, este populată de o specie de cactuși, spre deosebire de restul zonei, căreia îi lipșeste cu desăvârșire vegetația.

Salar de Uyuni servește drept principală cale de transport în cadrul Altiplatoului bolivian și este un loc major de reproducere pentru câteva specii de flamingo roz. De asemenea, Salar de Uyuni este o zonă climatologică tranzițională din moment ce impozanții nori tropicali cumulus congestus și cumulus incus, care se formează în partea estică a deșertului de sare în timpul verii, nu pot pătrunde dincolo de marginile sale uscate din vest, în apropiere de granița chiliană și Deșertul Atacama.

Un articol de Alexandra Beșleagă

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină