Saint Pierre și Miquelon – ultima colonie franceză din Atlanticul de Nord

La aproximativ 25 de kilometri de coasta Canadei, în Atlanticul de Nord, se află un mic arhipelag denumit Saint Pierre și Miquelon. Acesta este considerat a fi ultima colonie franceză din America de Nord, localizată la aproape 4.000 de kilometri distanță de patria mamă.

Insulele sunt printre primele teritorii locuite de către europeni în America de Nord, istoria lor începând în jurul anului 1500. În secolul al XV-lea și la începutul secolului al XVI-lea atacurile britanice au obligat locuitorii să părăsească insulele, acestea intrând în posesia britanicilor timp de 50 de ani, din 1713 până în 1763. Francezii au recuperat insulele în 1763 și le-au repopulat.

Datorită ajutorului francez dat revoluției americane, britanicii au atacat insulele și au deportat locuitorii francezi. În următorii 38 de ani, atacuri repetate din partea Franței și a Marii Britanii au dus la schimbarea repetată a statutului și la deportarea sau aducerea de noi locuitori pe insule.

 

După a doua abdicare a lui Napoleon, în 1815, insulele au intrat din nou sub posesiune franceză și, datorită industriei de pescuit înfloritoare, au urmat 70 ani de prosperitate. După sfârșitul secolului al XIX-lea, contextul economic și politic a dus însă la declinul activităților de pescuit.

A existat o scurtă perioadă de boom economic pe insule, perioadă asociată cu regimul de prohibiție din Statele Unite, când Miquelon și St. Pierre au fost baze importante de trafic de alcool. Sfârșitul profibiției a însemnat însă începutul unei depresiuni economice.

În timpul celui de-al doilea război mondial, insulele au fost loiale regimului de la Vichy și autoritățile militare canadiene au intenționat de câteva ori să invadeze insulele. Acestea erau folosite ca bază de propagandă radio de către guvernul de la Vichy și se presupunea că erau folosite și de către submarinele germane. Primul ministru canadian nu a aprobat planurile, dar în decembrie 1941, trupele franceze libere, la ordinul generalului Charles de Gaulle, au luat controlul insulelor, fără a întâmpina rezistență și fără a atenționa în prealabil autoritățile americane sau canadiene.

În 1972, a apărut o dispută între Canada și Franța cu privire la granița maritimă dintre Canada și teritoriul francez St Pierre și Miquelon. Disputa a fost soluționată în 1992 prin arbitraj internațional. În jurul insulelor a fost creată o zonă economică exclusivă (EEZ) acordată Franței. Zona are o formă neobișnuită de chei, cu un coridor îngust, lung de 20 de kilometri și cu lungimea de 348 km, care mergea la sud de insule. Coridorul trebuia să dea Franței accesul la ZEE din apele internaționale fără a trebui să treacă prin ZEE canadiană.

sursa: The Daily Beast / NY Times / amusignplanet

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină