S-au împlinit 101 de ani: Bătălia de la Mărășești – un glorios episod al Primului Război Mondial, ce a deschis drumul către formarea României Mari

În istoria românilor, una dintre cele mai mari victorii militare este cea din Bătălia de la Mărășești, care s-a petrecut în vara anului 1917. Biruința de la Mărășești, la fel ca și luptele de la Mărăști și Oituz au dejucat planurile germanilor, austro-ungarilor și aliaților acestora de obținere a victoriei pe frontul răsăritean al Primului Război Mondial. Moldova (adică ceea ce mai rămăsese din statul român) a fost salvată, prin eroismul ostașilor noștri, de la ocupare și a fost deschisă calea către împlinirea unui vis de secole: o Românie Mare, între granițele căreia să fie cuprinsă majoritatea populației românești.

În 14 zile de aprige confruntări, românii au contraatacat cu energie, în 61 de rânduri, reușind să stârnească uimirea celor aflați la conducerea trupelor inamice germane – Curt von Morgen, Joachim von Eben și, desigur, vestitul feldmareșal August von Mackensen.

Luptele de la Mărășești au însemnat o enormă încleștare armată și au fost precedate de o concentrare uriașă de forțe, pe un teritoriu restrâns. Armata română  și armata aliată rusă au introdus în luptă circa 268.000 de militari (dintre care 170.000 au fost români), în vreme ce forțele germane însumau 285.000 de militari.

La finalul bătăliei de la Mărășești, totalul pierderilor germane a depășit 60.000 de militari, fiind incluși dispăruții ori răniții. Pierderile armatei române au fost de peste 27.000 de militari, între care 5125 de ostași au făcut sacrificiul suprem pentru făurirea unui destin național mai bun și mai demn.  Bătălia de la Mărășești a fost împărțită, de către istoricii militari, în trei faze, determinate de momentele hotărâtoare ale desfășurării operațiunilor militare.

Deviza ostașului român, cea care l-a dus la izbândă în cumplitele lupte de la Mărășești, a fost „Pe aici nu se trece!”. Iar germanii nu au putut trece de brava oștire condusă de către generalul Eremia Grigorescu, în care s-au evidențiat, printre mulți alți eroi, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu și căpitanul Grigore Ignat.

Bătălia de la Mărășești a debutat la 6 august, printr-un atac german, în urma căruia trupele ruse au dat înapoi și numai intervenția promptă a românilor i-a împiedicat pe germani să avanseze mai departe, cu consecințe grave, pentru România și Europa. Prin urmare, Mackensen a decis o nouă și puternică ofensivă, în urma căreia trupele române și cele ruse au pierdut controlul asupra satului Doaga.

La 10 august, armata română și soarta țării erau într-un moment de cumpănă, în urma unei tentative neizbutite de reocupare a importantelor poziții din Doaga. În fruntea trupelor române se afla, la acel moment, generalul Christescu, ce susținea continuarea atacului, spre împotrivirea rușilor. La scurtă vreme, pentru a fi soluționat conflictul de opinii, în fruntea trupelor a fost trecut gen. Eremia Grigorescu.

Etapa a doua a cumplitei confruntări de la Mărășești a debutat la 13 august, cu un nou atac german, de astă dată efectuat la Panciu. Rușii au dat iarăși înapoi. Demotivați, ei erau dispuși să îngăduie ocuparea Mărășeștilor –  ceea ce conducerea trupelor noastre nu putea admite. Din fericire, neînțelegerile s-au soluționat printr-o alegere de bun augur. Generalului Eremia Grigorescu i-a fost oferită comanda tuturor trupelor implicate în operațiune, deci și a celor rusești.

La 19 august, germanii au declanșat un atac ce se dorea decisiv, pe un sector ce se întindea de la Mărășești, la Panciu. Lângă codrul de la Răzoare au avut loc confruntări crâncene, într-o atmosferă apocaliptică sau infernală.

Oamenii căpitanului Ignat au pierit cu toții, încercând să stăvilească puhoiul vrăjmașilor. Se povestește că atunci când un ostaș român cădea secerat de gloanțe, el era așezat culcat, în poziție de luptă, ca și cum ar fi fost viu, spre inducerea în eroare a inamicului. Grigore Ignat a pierit cu mâinile încleștate pe mitralieră, înconjurat de către ostașii săi, în vreme ce în jur se aflau numeroșii dușmani uciși.

Românii au făcut față ofensivei în toate zonele de atac; nemții au început să devină conștienți de imposibilitatea de a-și înfrânge tenacele adversar, debutând cea de-a treia etapă a eroicelor confruntări, în care rezistența și contraatacurile ostașilor noștri au condus la una dintre cele mai mari victorii românești obținute vreodată, într-o istorie militară în care abundă momentele de glorie.

Faza ultimă a Bătăliei de la Mărășești a fost marcată de efortul disperat și lipsit de succes al germanilor de a străpunge zidul de neoprit al trupelor române. În paralel cu luptele crâncene de la Mărășești, au avut loc și confruntările de la Oituz – un alt moment memorabil, de izbândă, din istoria neamului nostru.

Patruzeci de ofițeri români care s-au remarcat în victorioasa bătălie de la Mărășești au fost distinși cu ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, în vreme ce generalul Eremia Grigorescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a.

Cuvintele generalului Eremia Grigorescu, adresate vrednicilor noștri ostași participanți la confruntarea pe viață și pe moarte de la Mărășești, au fost pe măsura eroismului și curajului acestora: „Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare, ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri, ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor.”

Surse: www.ligamilitarilor.ro, wikipedia.org, enciclopediaromaniei.ro, www.ziaruldevrancea.ro, www.unitischimbam.ro, www.identitatea.ro

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină