Relația de prietenie dintre om și câine are… 30.000 de ani. Amprentele care schimbă tot ce se știa despre domesticirea acestor animale
Nu există nici o îndoială asupra faptului că oamenii și câinii sunt cei mai buni prieteni. Dar, când și cum a apărut acest duo dinamic? Înțelepciunea convențională susține că omul agrar a domesticit aceste animale în urmă cu aproximativ 15.000 de ani. Cu toate acestea, descoperirile arheologice recente și analizarea mai multor probe de ADN arată faptul că această prietenie este una mult mai veche și că se apropie de 30.000 de ani.
Ultimele dovezi în susținerea acestei teorii vin din peștera Chauvet din Franța. Aici au fost găsite mai multe urme de pași ale unui copil alături de cele ale unui lup. Amprentele se întind pe o distanță de 45,72 metri și au cel puțin 26.000 ani. Urmele sunt ale unui copil cu vârsta de 8-10 ani și cu o înălțime de circa 1,4 metri.
„Este uimitor să ne gândim la un copil din paleolitic explorând această peșteră împreună cu cel mai bun prieten al său, un lup sau, eventual, un câine de talie mare. Această imagine nemuritoare a unui copil și a unui câine zdruncină ideea că aceste animale au fost domesticite acum 15.000 de ani. Și mai important, descoperirea ne modifică și răspunsul la întrebarea cum a apărut această legătura dintre cele două specii”, declară autorul descoperirii Michel-Alain Garcia.
Relașia dintre un om și un câine este văzută de multe ori ca o relație bazată pe aservire, însă nu ar trebui privită așa. Este posibil ca omul și câinele sa fii evoluat împreună, iar tocmai acest lucru este posibil să ne „lege” atât de puternic și pentru atât de mult timp.
De aceea, în loc să îi privim pe câini ca pe niște animale inferioare nouă, poate ar trebui să-i vedem ca pe niște parteneri, să-i tratăm cu respect la fel cum o fac și ei…
sursa: archive.archaeology.org/
sursa: ancient-origins.net
traducere și adaptare: Radu Ungureanu
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Nu știu dacă era pe atunci omul mai deștept ca cânele, așa că, la cât de „civilizați” suntem încă și azi mulți dintre noi, mă întreb că oare cine pe cine a domesticit și, dacă cânele pe om, atunci mai are de lucru, că nu prea i-a ieșit. Chestiunea cu deșteptăciunea e discutabilă, că deștepți îmi pare că suntem, în asta cel puțin, atâta cât să ne domesticim mâncarea.