Rabindranath Tagore la București

La invitația regelui Ferdinand, în noiembrie 1926, Bucureștiul primește vizita primului câștigător al premiului Nobel pentru Literatură (1913) din Orient, Rabindranath Tagore, aflat într-o „călătorie de studii” în Europa.

Cunoscut publicului român mai ales în calitate de poet și filozof, Tagore a fost o personalitate plurivalentă, „opera sa cuprinzând peste 3000 de poezii și cântece, 12 romane, nuvele, 100 de povestiri, peste 40 de piese de teatru, sute de articole, studii de literatură, artă, filozofie, pedagogie, manuale școlare”.

„Ambasadorul păcii, bunătății și înțelegerii între oameni” era un apropiat al casei regale române, familia sa găzduind în mai 1920, la Calcutta, expediția prințului Carol al II-lea în jurul lumii.

De asemenea, Tagore a avut mulți prieteni și admiratori în rândul elitei culturale române, atât din țară, cât și din străinătate, fapt ce a contribuit la o amplă receptare a operei sale în România (ex. Ana de Noailles, Panait Istrati, Nichifor Crainic, Alexandru Busuioceanu, Lucian Blaga, Mircea Eliade ș.a.).

După o scurtă vizită în capitala Bulgariei, poetul, însoțit de fiul său, Rathindranath, soţia acestuia, fiica lor adoptivă, de fizicianul P.C. Moholanobis, precum şi de soţia acestuia, scriitoarea Rani Moholanobis, au fost escortați cu mare pompă spre România.

Conform raportului anual al turului european, vineri, 19 noiembrie, grupul traversează Dunărea într-un crucișător românesc decorat cu steaguri și ornamente festive, acostând la Giurgiu, de unde își vor continua drumul cu trenul spre București.

Autoritățile române organizează primirea oficială la Comana. Tagore a fost întâmpinat de reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe și ai Ministerului Cultelor și Artelor, printre care scriitorul Ion Marin Sadoveanu, director al teatrelor din România și Vasile Stoica, consilier de legație, precum și numeroși ziariști.

În Gara de Nord a fost așteptat de o mulțime curioasă, reprezentanți ai presei și de L. Zamfirescu, din partea Ministerului Afacerilor Externe.

Pe durata întregii vizite, oaspeții au fost cazați la Athénée Palace unde a avut loc prima întrevedere a poetului cu literații și ziariștii.

Tagore a împărtășit audienței impresii despre civilizația și literatura europeană, despre India și proiectul său de suflet, „poemul fără cuvinte”, școala de la Santiniketan.

S-a arătat plăcut surprins de „felul de a cugeta și simți” al popoarelor din Balcani și a apreciat valențele limbii române, „destinată pentru ritm și poezie.”

Sâmbătă seara, în saloanele restaurantului Athénée Palace a avut loc un banchet organizat de Sindicatul ziariştilor, Societatea Scriitorilor și Sindicatul artelor clasice în cinstea oaspetelui.

La eveniment au participat personalităţi ale vieţii culturale bucureştene, ziariști și oameni politici, printre care îi amintim pe: scriitorii C. Mille, Victor Eftimiu, Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Ion Marin Sadoveanu, Pastorel Teodoreanu, poeta Otilia Cazimir, oamenii politici dr. Nicolae Lupu, Virgil Madgearu si Vasile Goldiș.

Punctul culminant al vizitei l-a constituit conferința susținută de Tagore la Teatrul Național, în dimineața zilei de duminică, desfășurarea evenimentelor fiind urmărită pas cu pas de ziariști, consemnată în presa vremii.

Raportul vizitei amintește: „…întregul oraș părea să fi ieșit pe străzi în ziua conferinței”.

Corespondentul ziarului România Nouă relata:

„În scurtă vreme strada întreagă este înțesată de lume și circulația se oprește […] Ora 11 și 10. În ușa de intrare a hotelului apare figura de mag a lui Tagore. Lumea se descoperă respectuos și izbucnește în urale.

De statură potrivită, uscățiv, drept, cu pletele și barba mai mult sure decât albe, cu trăsături pline de energie și ochi negri, vii, pătrunzători, coboară în stradă cu pasul rar și sigur […]

Lumea nesfârșită, ce se îmbulzește în juru-i, ovaționându-l ca pe un cap încoronat este fericită că-l poate vedea, iar dânsul răspunde rar și solemn numai cu un gest leneș al mâinii drepte, pe care o ridică din când în când sus, înălțând degetul arătător.”

„Vagoanele de tramvai oprite pe șine par trenuri lungi încremenite; Un șir nesfârșit de automobile și trăsuri a rămas nemișcat pe loc, iar automobilul poetului abia poate răsbate la pas prin marea de spectatori.”

Sala Teatrului Național era plină de o asistență nerăbdătoare, fascinată de prezența „soarelui poeziei moderne indiene”.

Poetul, „iubitor de omenire în eterna ei tendință spre perfecțiune” a făcut un elogiu al frumuseților patriei sale, împărtășind publicului aspecte autobiografice care l-au determinat „să trăiască în mijlocul naturii și să ducă o viață lăuntrică”.

De asemenea, a vorbit despre menirea poetului, despre parcursul său formativ, profund influențat de poemele religioase bengaleze.

Punând față în față cele două culturi, cea indiană și cea apuseană, observă impactul „zidurilor de piatră ale orașelor” lumii occidentale, care au exacerbat individualismul oamenilor determinându-i să vadă în natură doar pericole, împotriva cărora trebuie construită ofensiva.

Prin contrast, poporul său, crescut mai aproape de natură, a învățat să-i înțeleagă capriciile și să se adapteze caracterului ei schimbător.

Poetul propune o armonizare a „spiritului activ al Occidentului cu sufletul răsăritului contemplativ”. De altfel, în misiunea lui educativă, pe lângă iubirea naturii și a omului, Tagore predica îmbrățișarea generoasă a lumilor, postulând unitatea spirituală a omului.

În încheiere D. Stoica a citit în românește două poeme din ciclul „Grădinarul”: „Pasărea îmblînzită era în colivie” şi „Spune-mi dacă e adevărat iubitul meu, spune-mi” pe care Rabindranath Tagore le-a recitat şi în bengaleză, în ritm cîntător.

După conferință, poetul a fost condus la palat, unde fusese invitat de rege (bolnav la momentul respectiv) și reținut la dejun.

La câţiva ani de la vizita sa, chestionat de Mircea Eliade, poetul va evoca „Aşa … Mă întrebai de Bucureşti. Ei bine, aţi fost atât de buni cu mine, aţi fost atât de calmi şi de ’imediaţi’ faţă de operele mele, iar bietul Rege Ferdinand şi Regina Maria mi-au făcut cinstea să mă invite la Palat şi masa a fost atât de familiară, ca aici în Orient unde Poetul era mângâietorul şi sfetnicul Regelui… Eu aduc din România, ca de altfel din întreaga Europă, o bucurie…”

Text: Alexandra Rusu

(Casa Filipescu Cesianu – Muzeul Vârstelor)

Sursă foto: https://bel-esprit.ro/rabindranath-tagore-profetul…/

Bibliografie:

Liviu Bordaş, Tagore în România, Bibliotheca Indica, IV, Biblioteca Naţională Pedagogică, Bucureşti, 1999, pp. 21-36.

Mircea Constantinescu, După București Potopul, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2001.

Claudia Cleja-Gîrbea, Rabindranath Tagore la București, în Materiale de Istorie și Muzeografie, VI, 1968, pp.333-337.

Adevărul, Anul 39, Nr. 13168, Vineri 19 Noiembrie 1926.

Adevărul, Anul 39, Nr. 13169, Sâmbătă 20 Noiembrie 1926.

Adevărul, Anul 39, Nr. 13171, Marți 23 noiembrie 1926.

Adevărul, Anul 41, Nr. 13538, Duminică 5 Februarie, 1928.

Adevărul, Anul 42, Nr. 14075, Sâmbătă 9 Noiembrie 1929.

Adevărul, Anul 48, Nr. 15.394, Duminică 11 Martie 1934.

Ilustrațiunea Română, An VI, Nr. 4, Miercuri 17 Ianuarie 1934.

România Nouă, Anul III, Nr. 149 (366), Joi 25 Noiembrie 1926.

Unirea Poporului, Anul VIII, Nr.48, 28 Noiembrie 1926.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină