Putem deosebi nivelul cultural al unei persoane din felul în care râde?

Râsul este o vocalizare nonverbală puternică, care este frecvent folosită pentru a semnala afiliere, recompensă sau intenție de cooperare și adesea ajută la menținerea și consolidarea legăturilor sociale. O distincție importantă este între râsul spontan și râsul voluntar.

Râsul spontan este de obicei o reacție necontrolată, de exemplu la glumele hilare, și include caracteristici acustice greu de falsificat.

Râsul voluntar este produs prin modularea intenționată a ieșirii vocale, de exemplu pentru un șef care se crede prietenos, reflectând un act de comunicare mai deliberat, cum ar fi transmiterea unui acord politicos.

Cercetări recente sugerează că suntem mai capabili să identificăm vorbitorii individuali pe baza râsului voluntar decât pe baza râsului spontan. Râsul voluntar, fiind produs cu un control vocal mai mare, ar codifica informații mai sigure despre producător.

În plus, stilurile expresive emoționale, cum ar fi râsul, diferă sistematic în funcție de grupurile culturale. Aceste diferențe sunt notabile pentru ascultători, făcând perceptorii mai precisi în recunoașterea emoțiilor din expresiile vocale produse de indivizi din propriul grup cultural în comparație cu alții.

Cercetătorii de la Universitatea din Amsterdam, împreună cu colegi internaționali, au examinat dacă tipul de râs influențează nu numai identificarea indivizilor, ci și a grupurilor

Mai exact, ei au testat dacă este adevărat că apartenența la grup este mai ușor de identificat din râsul voluntar decât din râsul spontan.

În plus, ei au explorat modul în care pozitivitatea percepută a râsului diferă între cele două tipuri de râs de la o cultură la alta, cu așteptarea ca râsul spontan să sune mai pozitiv.

„Rezultatele noastre demonstrează că ascultătorii pot detecta dacă o persoană care râde este din propriul grup cultural sau dintr-un alt grup cultural la niveluri de acuratețe mai bune decât șansa, pe baza doar audierii unui segment scurt de râs”, concluzionează cercetătorii.

„Spre deosebire de predicție, nu am găsit niciun avantaj pentru ideea că participanții ar fi mai buni la identificarea apartenenței la grup din râsul voluntar”.

Aceste descoperiri se adaugă literaturii în creștere despre râs ca un semnal vocal bogat care poate fi folosit de ascultători pentru a determina o gamă largă de inferențe despre ceilalți, de la relațiile lor sociale până la identitatea lor.

Material furnizat de Universiteit van Amsterdam.

Foto burst shopify Matthew Henry

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină