Prima femeie ministru din România

Născută în Bitolia/Monastir, Macedonia în 1901, familia Floricăi Bagdasar s-a stabilit după câțiva ani în România.

Tânara Florica Bagdasar a terminat liceul „Roman Vodă”, secția modernă din orașul Roman în 1920.

A absolvit Facultatea de Medicină din București, obținând, după stagiile de medic extern și intern la Așezămintele Brâncovenești, diploma de doctor în medicină și chirurgie precum și dreptul de liberă practică.

Se căsătorește în 1927 și pleacă la Boston în SUA pentru a urma cursuri de sănătate publică la Harvard, primind bursa Rockfeller. Revenită în România își face stagiul la Jimbolia și Cernăuți după care ajunge în București, unde se stabilește definitiv.

A susținut toată filiera de examene și concursuri și într-un final este definitivată ca medic primar de psihiatrie, specialitatea igienă mintală.

Împreună cu colaboratoarea sa, Florica Nicolescu (Stafiescu), Florica Bagdasar a elaborat și experimentat propriul abecedar „Carte pentru toți copiii” și propriul manual de aritmetică, bazate pe ideea globală de grupare și pe scrisul vertical simplificat.

În 1946 s-a înființat la București, Centrul de Igienă Mintală, conceput de Florica Bagdasar după cele mai moderne metode științifice inspirate din SUA. Devine directorul instituției și pune la punct o echipă model cu care lucrează până în ianuarie 1953.

În 1946, după decesul soțului său, Florica Bagdasar este numită Ministrul Sănătății, succesoarea soțului ei. Rămâne în funcție până la data de 28 august 1948 și devine astfel prima femeie ministru într-un guvern al României.

După 3 ani, în 1949 Florica Bagdasar este numită conferențiar universitar la Institutul Medico-Farmaceutic (IMF București), unde, în cadrul Facultății de Pediatrie, introduce specialitatea de neuropsihiatrie infantilă (Psihologia copilului normal și patologic) și devine promotor al neuropsihiatriei infantile atât pe plan teoretic cât și pe plan practice.

În octombrie 1957 este numită vicepreședintă a organizației Crucea Roșie din România. A deținut această funcție timp de câțiva ani.

Se stinge din viață în 1978, fiind o prezență „cvasi-singulară” după aprecierea lui Valeriu Negru: „din punct de vedere politic a fost tolerată, dar nu agreată”.

O placă memorială situată pe imobilul din Strada Speranței nr. 13, București, Sectorul 2, reamintește că aici au locuit soții Bagdasar.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină