Povestea schiurilor

Deși nu este clar cine a inventat schiurile, cele mai vechi schiuri din lemn găsite au fost în Rusia (c. 6300–5000 î.Hr.), Suedia (c. 5200 î.Hr.) și respectiv Norvegia (c. 3200 î.Hr.).

Schiurile timpurii nu au fost folosite pentru distracție, agrement, transport sau viteză, singurul lor scop era să țină utilizatorul deasupra zăpezii în timpul vânătorii sau în timpul războiului.

Schiurile timpurii erau în general însoțite de bastoane pentru a ajuta utilizatorul să mențină echilibrul.

Inițial concepute ca un ajutor pentru a călători pe zăpadă, sunt acum utilizate în principal în scopuri recreaționale în sportul schiului.

Tehnologia schiului nordic a fost adaptată la începutul secolului al XX-lea pentru a le permite schiorilor să vireze cu viteze mai mari.

Noile modele de schi și legături de schi, împreună cu introducerea teleschiurilor pentru a transporta schiorii pe pârtii, au permis dezvoltarea schiurilor alpine.

Între timp, progresele tehnologice au permis dezvoltarea de schiuri speciale pentru patinaj și sărituri cu schiurile.

Cuvântul schi provine din cuvântul norvegian vechi skíð care înseamnă „lemn despicat”, „băg de lemn” sau „schi”.

În limba nordică veche, expresiile obișnuite care descriu schiul erau fara á skíðum (a călători, a se mișca rapid pe schiuri), renna (a se mișca rapid) și skríða á skíðum (a merge cu pasi pe schiuri).

Engleza și franceza folosesc ortografia originală norvegiană ski și modifică pronunția. Înainte de 1920, englezii le numeau adesea skee și snow-shoe.

În italiană, se pronunță similar cu norvegiană, dar ortografia este modificată în consecință: sci. Portugheza și spaniola adaptează cuvântul la regulile lor lingvistice: esqui și esquí.

În germană, sunt folosite ortografii Ski și Schi. În olandeză, cuvântul este ski și pronunția a fost inițial ca în norvegiană, dar din aproximativ anii 1960 s-a schimbat. În galeză cuvântul este scris sgi.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină