Povestea de pomină a primului avion supersonic de pasageri, produs în URSS. Cum a început și cum s-a terminat programul Tu-144?

În 1971, sovieticii s-au prezentat la Paris Air Show cu noul și frumosul lor avion supersonic de pasageri. Se înscriseseră, cu ani în urmă, într-o ambițioasă cursă cu Occidentul, în vederea realizării primului aparat de zbor de acest fel. La rândul lor, vesticii lucrau la faimosul Concorde, supersonicul lor destinat transportului de pasageri.

Înșiși fabricanții lui Concorde au spus, inițial, că aparatul rușilor, primul de acest fel care a zburat vreodată, era demn de admirație, sub anumite aspecte. În realitate, nu se bucurau prea tare că rușii erau cu un pas înainte, după ce și-au lansat primii imensul supersonic, de altfel destul de asemănător lui Concorde (spionaj industrial?).

Avionul rușilor, numit Tupolev Tu-144, a fost poreclit „Concordski” și putea atinge 2400 km/h. În plină competiție și război propagandistic cu Occidentul, trufașii sovietici au avut unele reușite: prima sondă spațială ajunsă pe Marte și lansarea primei stații spațiale. Dar, după cum se va vedea, „Concordski” n-avea să le alimenteze prea bine orgoliul. Și nici propaganda!

Ce-i drept, supersonicul Tu-144 a zburat, pentru prima dată (la 31 decembrie 1968), cu două luni înainte de Concorde – avionul similar al occidentalilor, francezi și englezi. Americanii nici măcar nu se înscriseseră în competiție la această categorie, fiindcă Congresul refuzase finanțarea proiectului propus de către Boeing. Americanii n-au fost temători, ci mai degrabă pragmatici!

Așteptările legate de Tupolev Tu-144 erau uriașe. „Poporului” sovietic i se spunea că aparatul rusesc este net superior lui Concorde. Adevărul este că ambele avioane au apărut cu multe decenii mai devreme decât trebuia (fapt ce s-a soldat cu numeroase victime, în ambele cazuri). În fond, abia se efectua tranziția de la motoarele cu elice la cele cu reacție.

Avionul sovieticilor era mai mare și chiar mai rapid decât Concorde. Era și destul de manevrabil la viteze mici, lucru excelent pentru un supersonic. Dar avea și multe minusuri. În 1973, „occidentalul” Concorde și Tupolev Tu-144 s-au aflat pentru prima dată în competiție directă, la Paris. După ce Concorde a arătat ce poate să facă în aer și a aterizat cu bine, a venit rândul lui Tu-144 să-și arate posibilitățile.

Avionul sovietic a realizat manevre spectaculoase, extrem de curajoase, dar… s-a dezmembrat în aer. S-a prăbușit, apoi, peste satul Goussainville. Din nefericire, câțiva oameni și-au pierdut viața, atât în aeronavă (6), cât și la nivelul solului (8 la număr). Aroganță și inconștiență tipic sovietică!

A urmat o spirală a declinului pentru proiectul Tu-144 al sovieticilor. Accidentul aviatic de la Paris a dus la întârzierea programului de intrare în serviciu cu… patru ani. Așa se face că avionul Concorde (nici el lipsit de probleme) a fost pus la dispoziția călătorilor mai înainte, deși rușii fuseseră inițial mai avansați.

Nici măcar în 1977, când Tu-144 a fost introdus în serviciu, el nu era un aparat de zbor testat suficient. Era zgomotos și predispus la accidente. Nu putea menține zborul supersonic decât prin postcombustie, ca un aparat de zbor militar, ceea ce-l făcea să genereze un zgomot infernal, față de care pasagerii nu erau protejați.

Sovieticii nu foloseau Tu-144, primul lor supersonic de pasageri, decât pe o rută de o importanță secundară, între Moscova și Alma Ata (Kazahstan). Nu între Moscova și Paris ori între Moscova și Tokyo, cum s-ar fi cuvenit! Motivul? Era preferabil ca un astfel de avion „sigur” să zboare peste zone slab populate.

Din aceleași cauze, avionul transporta mai mult mărfuri și corespondență, decât pasageri. Ca aparat de pasageri, Tu-144, mândria URSS-ului, a avut doar 55 de zboruri lungi, dus-întors. Imensa aeronavă se depresuriza în zbor iar, de regulă, pasagerii trebuiau să comunice în scris, din cauza vacarmului generat de către motoare. Zgomotul nu era întrecut decât de lipsa de eficiență economică a proiectului. Bani dați pe apa Sâmbetei!

Colac peste pupăză, în mai 1978 un avion Tupolev Tu-144 a luat foc în zbor, aterizând forțat în apropiere de Moscova. Urmarea? A fost interzisă folosirea sa ca aparat de transport al pasagerilor. Adică nu mai putea fi utilizat în scopul pentru care fusese conceput.

Insuccesul proiectului era vizibil de departe, chiar și de peste Ocean. Ca să nu bată la ochi, avioanele Tu-144, mândria imperiului sovietic, au fost scoase din exploatare gradual. În 1984, toate cele 17 aparate produse în total aveau interdicție de zbor. Între timp, multe au ajuns la fier vechi iar alte câteva se odihnesc în muzee aviatice, în Rusia, dar și în Germania.

Ultimul aparat de zbor Tu-144 construit de către ruși a zburat doar 82 de ore, efectuând numai 27 de scurte zboruri, majoritatea în apropiere de Moscova. Un ultim zbor al acestui aparat a avut loc, în mod ironic, datorită… americanilor, în 1999. Cei de la NASA au realizat, în acea perioadă, o cercetare dedicată zborului supersonic.

Surse info: cnn.com, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină