Podoabe preistorice de aur din Tezaurul de la Sarasău au intrat în colecțiile MNIR – București

În colecțiile Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR) au intrat recent o seamă de podoabe din aur preistorice, aparținătoare de Tezaurul de la Sarasău. Ele au fost expuse în perioada 24 martie – 23 aprilie, în cadrul seriei „Exponatul lunii”, sub numele de „Podoabe din tezaurul de la Sarasău”. Vernisajul micro-expoziţiei a avut loc vineri, 24 martie la sediul muzeului din Calea Victoriei nr.12, Sala Lapidarium. Cele unsprezece podoabe preistorice din aur prezentate în această expoziţie sunt cunoscute în literatura de specialitate ca provenind din Tezaurul de la Sarasău (jud. Maramureş), acesta fiind scos la lumină printr-o descoperire întâmplătoare, efectuată în primăvara anului 1847, pe o tarla ce aparţinea familiei Man.

Atunci au fost descoperite câteva mii de obiecte din aur (se estimează că acestea au fost în număr de aproximativ 4.500 şi cântăreau în total peste 9,5 kilograme). De remarcat faptul că pe teritoriul localităţii amintite au fost identificate de-a lungul timpului mai multe aşezări, dar şi un număr însemnat de piese de metal (depozite de bronzuri, piese izolate de bronz, dar şi tezaurul de piese din aur) datând din epoca bronzului. De asemenea, aici au fost efectuate o serie de cercetări în diverse puncte de interes arheologice, respectiv au fost efectuate recunoaşteri de teren pentru stabilirea locului descoperirii.

Din păcate, încă de la momentul descoperirii Tezaurului de la Sarasău, piesele din componenţa sa au fost împărţite între numeroşii localnici care au participat la dezgroparea acestuia, documentele vremii menţionând că numai de la primul descoperitor au fost confiscate atunci de către autorităţi circa 4,5 kg piese aur. În prezent se mai păstrează doar două loturi de obiecte din această descoperire, respectiv cele din aşa-numita „Colecţia Ioan Mihalyi de Apşa” – primul cercetător sistematic al preistoriei Maramureşului, a cărui colecţie cuprindea şi o parte a tezaurului de la Sarasău (achiziţionate la finalul anului 2016 de către Muzeul Naţional de Istorie a României cu fonduri asigurate de Ministerul Culturii) şi cele aflate, de la jumătatea secolului al XIX-lea, în colecţiile Muzeului Naţional Maghiar din Budapesta (lot ce cuprinde 15 discuri spirale turtite, cu diametrele de 5-8 centimetri, brăţări şi mărgele pline din aur, conform publicistului Teofil Ivanciuc).

Lotul de obiecte aflat actualmente în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României cuprinde următoarele obiecte preistorice din aur: şapte aplice discoidale (discuri spiralice) bogat ornamentate, trei verigi cu capete deschise, decorate cu mici nervuri circulare şi două sute treizeci şi nouă de mici mărgele semisferice şi bitronconice.

Se presupune că Sarasău a fost centrul Cnezatului Câmpulungului, care a existat în secolul al XIII-lea și cuprindea vreo 16-18 sate de pe valea superioară a Tisei și de pe valea Tarasului „Obiectele ne spun că undeva, de peste 3000  de ani, există civilizații care încă par necunoscute pentru noi și care pledează pentru aprofundarea cercetărilor, pentru pluridisciplinaritate în abordarea descoperirilor. Este important acest demers istoric arheologic, dar sunt importante și punțile pe care, prin parteneriate de cercetare, putem să le stabilim în zona științelor exacte, precum chimie și fizică. (…) Cercetarea trecutului poate să fie absolut fascinantă și, chiar dacă în preistorie nu avem izvoare scrise, care pot să prezinte acel trecut, analiza aprofundată a descoperirilor aparent «mute» poate ajuta la scrierea istoriei”, a explicat cercetătorul științific în cadrul MNIR și curatorul expoziției, Corina Borș, cea care a studiat îndeaproape piesele, alături de muzeograful Cristiana Tătaru.

Investigațiile pluridisciplinare realizate în cadrul Secției Investigații Fizico-Chimice a instituției gazdă, dar și în laboratoarele Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică – INOE 2000, a dezvăluit informații privind materialul din care au fost realizate aceste obiecte, dar și tehnica folosită. Proporția de aur din compoziția pieselor variază între 81,940% și 83,470%, în timp ce proporția de argint este cuprinsă între 15,510% și 17,048%. Pe lângă aceste metale, obiectele mai conțin, în proporții foarte scăzute, Cupru, Fier și Nichel.

În ceea ce privește tehnica abordată, aplicele au fost realizate, în primul rând, prin ciocănirea unei bare de aur, timp în care erau adăugate, treptat, fragmente de metal, pentru a obține o grosime uniformă a plăcii discului spiralic. Piesele au fost decorate prin incizie, cu ajutorul unei ustensile ascuțite. Această analiză aprofundată a descoperirilor aparent „mute” poate ajuta la scrierea adevăratei istorii. Existența unor astfel de vestigii istorice deschide, fără tăgadă, o nouă fereastră spre trecutul care așteaptă să fie descoperit de către oamenii pasionați și curioși.

Conf. univ. dr. George Grigore 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină