“Pietrele Soarelui”. Vikingii se foloseau de niște pietre ciudate pentru a naviga pe mare

Timp de o jumătate de secol, istoricii s-au întrebat dacă vikingii au navigat pe mările agitate cu ajutorul unor cristale numite “Pietrele Soarelui”. Dovezile concludente ar putea fi îngropate pentru totdeauna, însă un nou studiu demonstrează că este posibil ca vikingii să fi fost capabili să navigheze prin ceață folosindu-se doar de o rocă polarizantă și de un anumite calcule matematice.

Cercetarea efectuată de Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria a evaluat mai multe tipuri de cristal polarizant în condiții meteorologice diverse, pe parcursul unui an de zile, testând această ipoteză propusă pentru prima dată în 1967.

Aceste pietre ar putea fi o soluție convenabilă pentru elucidarea modului prin care vikingii au reușit să străbată Atlanticul și să ajungă pe continentul american, cu mult înaintea lui Christofor Columb. Sigur, soarele și stelele erau suficiente pentru a marca etapele necesare unei astfel de navigări epice. Problema este că în jurul Atlanticului de Nord aceste condiții nu sunt întotdeauna îndeplinite; de cele mai multe ori, norii groși și ceața acoperă cerul și linia orizontului.

Ar fi putut fi o soluție pentru aceștia folosirea unor compasuri magnetice, dar nu există nici o dovadă că vikingii aveau o astfel tehnologie. Cu toate acestea, în diferite texte se menționează faptul că aceștia dețineau aceste Pietre ale Soarelui. În timp ce scrierile istorice indică utilizarea lor în localizarea Soarelui printre nori, nu prea găsim informații cu privire la modul exact în care erau folosite.

Potrivit arheologului danez Thorhild Ramskou, aceste obiecte erau de fapt niște cristale care puteau detecta poziția exactă a Soarelui pe baza refracției lor de lumină polarizată. Prin rotirea unui filtru polarizant în fața ochilor, este posibilă urmărirea exactă a locației Soarelui și printr-o pătură de nori sau ceață. Totuși, nu este chiar atât de simplu să observăm lumina Soarelui doar punând un cristal de acest tip în fața ochilor, fiind necesare un ochi antrenat pentru acest lucru și o calibrare fină a filtrului folosit.

sursa: http://rspa.royalsocietypublishing.org/content/473/2205/20170358

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină