PARADOXUL SINGAPORE – statul cu cetățenii cei mai prosperi și liberi, într-o democrație discutabilă

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Statul Singapore a fost înfiinţat în 1965 și cuprinde 63 de insule cu o suprafață totală de aproape 700 de km pătraţi. pentru comparație, Bucureştiul cu zona metropolitană însumează 900 km pătrați). Insula principală măsoară cca 570 de kmp şi este legată cu un pod de partea continentală.

Inițial, după referendumul din 1962 pentru alipire, Singapore s-a alăturat Malayai împreună cu Sabah și Sarawak pentru a forma Statul federal al Malaysiei, la 16 septembrie 1963.

A fost însă dat afară din federație doi ani mai târziu, după relațiile conflictuale ideologice dintre guvernul statal și guvernul federal de la Kuala Lumpur. Și-a câștigat suveranitatea, în mod oficial, la 9 august 1965.

Mica națiune a trebuit să-și fie auto-suficientă și să dea piept cu multe probleme, precum: lipsa majoră de locuri de muncă, lipsa locuințelor, lipsa teritoriului și a resurselor naturale.

Între 1965 și 1990, s-au creat numeroase locuri de muncă, s-a ridicat foarte mult nivelul de trai și s-a pus în practică un program la scară mare de construcție de locuințe. Infrastructura economică a țării a fost dezvoltată, a fost eradicată tensiunea interrasială și s-a creat un sistem de apărare națională, având la bază stagiul militar obligatoriu pentru fiecare locuitor de sex masculin.

Precizare: Când s-a declarat stat independent, în 1965, Singapore a primit de la Marea Britanie, cu titlu de împrumut, suma de 30 de milioane de dolari. În 2010 avea disponibilă pentru investiţii, suma de 310 miliarde de dolari.

Singapore a fost în mod repetat clasată, de Transparency International, ca fiind cea mai puțin coruptă țară din Asia și printre cele mai puțin corupte 10 țări din întreaga lume.

Deși democrația statului Singapore este discutabilă în perspectiva democrației occidentale, așa cum o înțelegem noi, în acest stat minuscul nu există: om fără locuinţă, şomeri, dar nici pensionari.

Nu ai voie să scuipi pe stradă, sau dacă ai facut-o înseamnă că te distrezi şi eşti amendat cu 100 de dolari; cu cât scuipi mai departe, cu atât amenda e mai mare.

Când au construit metroul, au prevăzut costuri de 12 miliarde. Fiindcă a costat doar 10,5 miliarde, diferenţa s-a împărţit la populaţie sub formă de acţiuni.

Educația primară este obligatorie în Singapore din anul 2000. Rata de alfabetizare este una dintre cele mai mari din Asia, având un nivel de 95%

Tot acest miracol economic se datorează unui singur om: Lee Kuan Yew, prim-ministru al acestui stat, care a rămas în funcție nu șase luni, ca la noi, ci din 1959 până în 1990, fiind considerat singura personalitate politică din istoria umanității care a reușit să ducă o țară ,,din lumea a treia în lumea întâi într-o singură generație”.

În şase luni, din circa 500.000 de deţinuţi, au ramas doar 50 . Mulți criminali recunoscuţi au fost împuşcaţi. Mai exact, au fost împuşcați şi spânzurați recidiviştii, consideraţi irecuperabili, iar restul au fost disciplinaţi.

Toţi oamenii publici (politicieni, poliţişti, judecători, magistraţi etc.) corupţi au fost împuşcaţi. (Existau mii de probe contra lor).

Toţi funcţionarii hoţi au fost împuşcaţi sau au fugit repede din ţară. Multitudinea de drogaţi, care rămâneau dormind pe stradă, au fugit disperaţi în Malaezia, să scape de împuşcare sau de muncă forţată.

Astăzi, Singapore este una din ţările cu cel mai sigur trai decent. Este una din cele mai dezvoltate şi este mult mai sigură de cât Statele Unite, Anglia şi Israel , la un loc…!

Încă din avion, foaia de îmbarcare are un anunţ: „MOARTE”, cu litere mari şi roşii şi explicaţia că aceasta este pedeapsa pentru posesia de droguri.

Orice drog, orice cantitate transportată, atrage asupra celui care a fost detectat, pedeapsa cu moartea prin împușcare sau condamnarea la închisoare pe viaţă, cu muncă silnică.

Un surfist brazilian a încercat să intre în Singapore cu o planşă de surf plină de cocaină. Bineînţeles că îşi dorea propria moarte.

E cunoscut cazul cu mama tânărului traficant, care a apărut la TV cerând să se intervină pentru fiul ei. Nu a servit la nimic. Nici mama, nici protestele nu au reuşit să împiedice aplicarea legii.

În hoteluri, „Ghidul oraşului” are o pagina care explică: poliţia din Singapore garantează integritate fizică a oricărei femei, timp de 24 de ore din zi (asta pentru că în vechiul Singapore, fără legi şi ordine, femeile care ieşeau singure erau violate şi/sau asasinate).

Anul trecut, secretara unui prieten, care lucra peste program, la întoarcerea acasă a fost urmărită de un echipaj de poliţie. Când a ajuns acasă şi a scos semnalizarea, ca să intre în clădire, polițiștii i-au cerut să se oprească.

Unul dintre ei s-a apropiat atunci de geamul maşinii şi i-a spus: „Doamnă, aşa cum ştiţi, suntem în campania de civilizare a traficului, amendând infractorii şi premiindu-i pe cei care conduc corect. Şi dumneavoastră, doamnă, pe tot drumul până aici, nu aţi comis nici o contravenție sau infracțiune. FELICITĂRI! Aveţi aici un cec de 100 dolari singaporezi (echivalent cu 80 dolari US ) şi vă cerem să semnaţi de primire, vă rog”…

Acesta este Singapore, statul cu oamenii cei mai prosperi și protejați din lume. Dar și cu o democrație discutabilă. O fi bine, o fi rău?

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul DACIA ART, deschis în București, pe Bv Carol I nr 40-42, peste drum de Biserica Armenească)

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină