Palmyra – orașul palmierilor

Înainte de anul 273 d.Hr., Palmyra se bucura de autonomie și era atașată provinciei romane Siria, organizarea sa politică fiind influențată de modelul oraș-stat grec în primele două secole d.Hr.

Orașul a devenit o colonie romană în timpul secolului al treilea, ducând la încorporarea instituțiilor de guvernare romane, înainte de a deveni monarhie în 260.

După distrugerea sa în 273, Palmyra a devenit un centru minor sub imperiile bizantine și ulterior. Distrugerea sa de către timurizi în 1400 l-a redus la un sat mic.

Sub dominația franceză obligatorie în 1932, locuitorii au fost mutați în noul sat Tadmur, iar vechiul sit a devenit disponibil pentru săpături.

În timpul războiului civil sirian din 2015, Statul Islamic (IS) a distrus mari părți ale orașului antic, care a fost recucerit de armata siriană la 2 martie 2017.

Zona a avut așezări paleolitice. În situl Izvorului Efqa, a existat o așezare neolitică, cu unelte de piatră datate din 7500 î.Hr.

Sondajele arheologice din tellul de sub Templul lui Bel au scos la iveală o structură din cărămidă de noroi construită în jurul anului 2500 î.Hr., urmată de structuri construite în timpul Epocii Bronzului Mijlociu și Epocii Fierului.

La vest de zidurile antice, Palmyrenes au construit o serie de monumente funerare la scară largă care formează acum Valea Mormintelor, o necropolă de un kilometru.

Cele peste 50 de monumente au fost în principal în formă de turn și înălțime de până la patru etaje.

Turnurile au fost înlocuite cu temple funerare în prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr., deoarece cel mai recent turn este datat în anul 128 d.Hr.

Orașul avea și alte cimitire în nord, sud-vest și sud-est, unde mormintele sunt în primul rând hipogee (subterane).

Numele Palmyra, care înseamnă „orașul palmierilor”, a fost conferit orașului de către conducătorii săi romani în secolul I d.Hr.; Tadmur, Tadmor sau Tudmur, numele presemitic al sitului, este, de asemenea, încă în uz.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină