Originea limbilor pământului într-o viziune inedită

Când lingviștii vorbesc despre relația istorică dintre limbi, folosesc metafora copacului. Rădăcina antică indo-europeană, de exemplu, are diferite ramuri: romanice, germanice, care au au alte ramuri mai mici: vest germanice, nord germanice, și care hrănesc anumite limbi: suedeză, daneză, norvegiană. Lecțiile pe familii de limbi, sunt deseori ilustrate cu o diagramă în forma unui copac simplu, care are toate informațiile, dar nu are o imagine artistică.

Minna Sundberg, autoarea benzii desenate „Stand Still” a creat o întreagă poveste ilustrată încercând să arate originile limbilor pământului într-un mod mai atractiv.

Dimensiunea frunzele copacilor indică – aproximativ – numărul celor ce vorbesc limba respectivă.

Autoarea și-a imaginat acest copac al limbilor, încercând să explice în același timp, cum personajele din benzile sale desenate se înțeleg atât de bine în ciuda faptului că vorbesc diferite limbi! Ea a vrut inițial să arate strânsa legătura între suedeză, daneză, norvegiană și islandeză, și cum finlandeza are rădăcini lingvistice distincte.

Familia de limbi

Majoritatea limbilor sunt grupate de către lingviști în familii. O familie de limbi este definită ca având unitate genetică, ceea ce înseamnă că toate limbile membre derivă dintr-un strămoș comun, care este cunoscut doar rareori, deoarece majoritatea limbilor au o istorie scrisă relativ scurtă. Este posibil totuși să recuperăm multe dintre trăsăturile strămoșului comun prin aplicarea unor metode de reconstituire.

Familiile de limbi pot fi impărțite în unități mai mici, cunoscute sub numele de ramuri (deoarece istoria familiilor limbilor este deseori reprezentată printr-o diagramă sub formă de arbore).

Strămoșul comun al unei familii se numește „protolimbă”. De exemplu, protolimba familiei limbilor indo-europene este numită Limba proto-indo-europeană.

traducere și adaptare: Mădălina Corina Diaconu

surse: theguardian.com, stylist.co.uk, wikipedia

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină