Operațiunea Pastorius: Cum a vrut Hitler să cucerească America. De ce nu a reușit planul?

Posted on 14 iunie 2017 by Radu Ungureanu in Istorie // 0 Comments

Operațiunea Pastorius a fost un plan secret nazist prin care Hitler dorea să cucerească Statele Unite ale Americii în timpul celui de-al doilea război mondial. Operațiunea de sabotaj a fost organizată în iunie 1942 și trebuia îndreptată împotriva obiectivelor economice strategice americane.

După atacul japonez asupra bazei de la Pearl Harbor din data de 7 decembrie 1941, Hitler a autorizat o misiune de sabotaj extrem de ingenioasă. Misiunea era condusă de amiralul Canaris, nimeni altul decât organizatorul unor sabotaje complexe în timpul primului război mondial. Acesta a organizat sabotajul instalațiilor franceze din Maroc și a reușit să pătrundă în Statele Unite cu alți agenți germani pentru a planta bombe în fabricile de armament din New York în anul 1916.

Hitler spera ca operațiunea Pastorius să fie de o amploare mult mai mare și să ducă în final la distrugerea Americii.

Soldații angajați în această misiune care putea schimba soarta războiului erau opt rezidenți germani care locuiau în Statele Unite. Doi dintre ei, Ernst Burger și Herbert Haupt, erau chiar cetățeni americani. Ceilalți, George John Dasch, Edward John Kerling, Richard Quirin, Heinrich Harm Heinck, Hermann Otto Neubauer și Werner Thiel, trecuseră oceanul între cele două războaie mondiale. Aceștia au fost instruiți timp de trei săptămâni la o bază secretă germană de pe Lacul Quenz, lângă Berlin.

Agenții au fost învățați cum să fabrice dispozitive explozibile, cum să incendieze diferite obiective strategice americane sau cum să otrăvească rezervele de apă. Aceștia au fost încurajați să vorbească în limba engleză și să citească ziare și reviste americane, astfel încât să nu trezească suspiciuni dacă ar fi fost interogați în Statele Unite.

Misiunea lor a fost să saboteze mai multe obiective americane printre care: instalațiile hidroelectrice de la cascada Niagara, compania de aluminiu din Illinois, Tennessee și New York.

Cei care nu aveau cetățenia americană au primit certificate de naștere contrafăcute, carduri de asistență socială, permise de conducere atât pentru autoturisme cât și pentru ambarcațiuni și aproape 175.000 de dolari bani de cheltuială.

În noaptea de 12 iunie 1942, primul submarin cu sabotori se îndrepta spre SUA, însă din cauza unei defecțiuni U-202 eșuează la Amagansett, la aproximativ 115 mile est de New York City. La bordul acestuia se aflau patru sabotori (Dash, Burger, Quirin și Henck) care sunt capturați de marina americană și declarați prizonieri de război.

Cealaltă echipă, în frunte cu Kerling, a reușit să ajungă pe țărmul american fără probleme, undeva lângă plaja din Ponte Vedra, Florida, la sud de Jacksonville, la data de 16 iunie 1942. S-au despărțit și reîntâlnit în data de 4 iulie într-un hotel din Cincinnati de unde aveau să își coordoneze acțiunile.

Însă planurile sabotorilor nu au mai fost puse niciodată în aplicare din cauză trădării lui George John Dasch, care le-a povestit celor de la FBI, în schimbul propriei libertăți, întreaga operațiune, dând detalii despre oamenii implicați.