Opera La Fenice (Foto)

La sfârșitul secolului al XVIII-lea activau în Veneția, Italia, șapte teatre vechi, două pentru producția de piese de teatru și celelalte pentru muzică.

Cel mai mare dintre acestea a fost Teatrul San Benedetto, care se afla pe locul ocupat în prezent de cinematograful Rossini.

Construit de familia Grimani în 1755, a fost ulterior repartizat către Nobile Società di Palchettisti (Asociația Nobiliară a Cutii).

Cu toate acestea, în urma unei hotărâri judecătorești din 1787, această asociație a fost expulzată și obligată să renunțe la opera familiei nobiliare Venier, proprietarii terenului pe care a fost construit.

Asociația și-a propus imediat să construiască o operă mai mare și mai somptuoasă decât cea pe care o pierduse, care să devină simbolul averilor lor în schimbare și al capacității lor de „renaștere”.

Așadar, urma să se numească La Fenice, ca pasărea mitică, nemuritoare, capabilă să se ridice din propria cenușă, pentru a simboliza renașterea splendidă a asociației după nenorocirile ei.

Bucata de teren dintre Contrada Santa Maria Zobenigo și Contrada Sant’Angelo a fost cumpărată în acest scop în 1790 și casele particulare de pe ea au fost demolate.

S-a anunțat apoi un concurs pentru proiectarea operei, iar comitetul de experți a selectat opera arhitectului Giannantonio Selva dintre cele 29 de planuri depuse. Lucrările au început în 1791 și s-au finalizat doar 18 luni mai târziu, în aprilie 1792.

La Fenice și-a pus imediat amprenta ca unul dintre cele mai importante teatre de operă, remarcat în Italia și Europa atât pentru calitatea artistică înaltă a lucrării, cât și pentru splendoarea clădirii sale.

Dar, aproape ca și cum numele ar fi purtător de proaste semne, în noaptea de 13 decembrie 1836 opera a fost devastată de un prim incendiu provocat de un încălzitor austriac recent instalat.

Ziarele au spus că a fost nevoie de trei zile și trei nopți pentru a stinge focul și că diferite puncte fierbinți încă mocneau printre resturi 18 zile mai târziu. Flăcările au distrus în întregime casa și doar foaierul și Sale Apollinee au fost salvate.

Asociația a decis să continue reconstrucția imediată. Ea i-a numit pe arhitectul Giambattista Meduna și pe fratele său inginer Tommaso să execute lucrările, în timp ce Tranquillo Orsi a fost responsabil de decorațiuni.

Lucrarea a început în februarie 1837 și spectacolele au fost organizate temporar în Teatrul Apollo (anterior San Luca, acum Goldoni).

Totul a fost finalizat în timp record. Până în seara zilei de 26 decembrie a aceluiași an, noua operă, renăscută în noul stil artistic al epocii, a fost deschisă publicului.

Viteza lucrării a dus însă la necesitatea unor lucrări urgente de restaurare a cadrului încă din 1854 și, din nou sub conducerea lui Giambattista Meduna, casa a fost redecorată într-un stil care a rămas neschimbat până în 1996.

La 23 iulie 1935, proprietarii și-au cedat partea lor din operă Comune di Venezia, astfel încât aceasta a trecut de la proprietate privată la proprietate publică, iar în 1937-1938 o parte a clădirii a fost supusă unor restaurări și modificări majore de către inginerul Eugenio Miozzi.

În noaptea de 29 ianuarie 1996, în timpul unei perioade de închidere pentru lucrări de restaurare, un al doilea incendiu a distrus complet casa și cea mai mare parte a Sale Apollinee.

Din nou La Fenice s-a ridicat, reconstruită fidel după un plan de arhitectul Aldo Rossi și a fost redeschisă pe 14 decembrie 2003.

Foto domeniu public

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină