O vizită în casa Lahovary din strada Orlando

Prin activitatea sa neobosită în serviciul tehnic al capitalei, la catedra universitară, în Comisia Monumentelor Istorice, la Direcția Poștelor și în cadrul Societății Arhitecților Români, inginerul, arhitectul și profesorul Grigore P. Cerkez (1850-1927) ne-a lăsat o moștenire greu de cuantificat, aceea a unui oraș înscris pe drumul modernizării.

Un „om de bine”, așa cum îl numea Nicolae Iorga, Grigore P. Cerkez „a fost unul din rarii oameni cari s-au gândit că Bucureștiul nu trebuie să rămâie o învălmășală de clădiri scuturate ca dintr-un corn de abundență una peste alta. A rostit cuvântul de sistematizare, rămas cuvânt și până azi”.

La conturarea unui oraș occidental acesta a contribuit cu numeroase proiecte arhitecturale și urbanistice: proiecte de școli, teatre, muzee, universități, amenajarea de grădini și trasarea unor artere ale capitalei.

Reședințele particulare din centrul orașului, proiectate pentru importanți comanditari, oameni politici, militari, reprezentanți ai marilor familii boierești (Lahovary, Cantacuzino, Niculescu-Dorobanțu) reflectă modernizarea societății și fuziunea modelelor arhitecturale occidentale cu forme autohtone, manifestări ale curentului istorist din perioada La Belle Époque.

Pentru familia Lahovary, cu care se înrudea (mama sa Elisa era fiica lui Iancu/ Ioan Lahovary (1786-1854), ispravnic de Vâlcea), a trasat la începutul secolului XX (1906-1910) reședința din strada Gina Patrichi, numărul 10, (fostă Orlando, numărul 6) o clădire care îmbină caracteristicile stilului neogotic francez cu cele ale unei structuri de tip „hôtel particulier”, compusă dintr-un corp principal și două aripi laterale, poziționată „entre cour et jardin” (între curtea de onoare și grădina din spate).

Casa, care a aparținut omului politic Emil Lahovary (1855 -1930) și soției sale Elena Niculescu-Dorobanțu, se remarcă prin plastica fațadelor, acoperișul imperial și curtea de onoare în stilul Renașterii franceze.

Din perioada interbelică, atunci când casa se afla în proprietatea lui Nicolae Henrik Lahovary (1887-1972, diplomat, publicist, ministru plenipotențiar și antropolog) și a soției sale Jeanne Ellen (Seiler) ne-au rămas mărturie câteva imagini din interiorul reședinței.

Cu ajutorul lor putem descifra programul decorativ al camerelor, atent schițat pentru a reflecta diverse influențe: Rococo, Renaștere italiană, sau Ludovic al XVI-lea.

În „salonul cel mare” pereții erau tapetați cu brocart azuriu, cu motive florale discrete, complementând portretele doamnelor din familia Lahovary, iluminate de un impresionant candelabru venețian.

Pe podeaua din parchet, trei covoare delicate delimitau insule de conversație încărcate cu piese de mobilier din lac aurit și fotolii confortabile tapițate cu mătase „bleu-nuit” sau catifea galbenă.

Șemineul cu blat din marmură „de Siena”, susținut de cariatide și decorat cu figuri alegorice din bronz aparținuse cândva unui castel din Sicilia.

Al doilea salon, în stil Ludovic al XVI-lea, era dedicat rigorii „noului clasicism”, piesa de rezistență a interiorului fiind un imens covor țesut la Aubusson, în centrul Franței.

Covoarele manufacturii Aubusson s-au remarcat de-a lungul secolelor prin compoziții cu elemente florale și geometrice, inspirate din ornamentica Renașterii, care adesea imitau decorația murală a interioarelor.

În chenare, medalioane și borduri se înscriau felurite plante, ghirlande cu flori și buchete, cu o cromatică reținută, în tonuri pale, delicate. Este și cazul covorului din salonul Ludovic al XVI-lea al casei Lahovary: „Pe fond de un cenușiu deschis, foarte dulce, ghirlande roz și albastru.”

Deși nu conținea foarte multe volume, biblioteca reședinței se mândrea cu câteva volume rare. Printre acestea, o colecție de gravuri reprezentând diferite națiuni din Levant, comandate de Charles de Ferriol (1652-1722), ambasador al Franței în Imperiul Otoman din 1699 în 1711, artistului flamand Jean Baptiste Van Mour.

„Recueil de cent estampes representant differentes nations du Levant” a apărut la Paris, în anul 1714 și conține 102 de gravuri realizate pe baza desenelor lui Van Mour, printre care trei portrete ale unor personaje din spațiul românesc: Domniță valahă; Gentilom valah; Domnișoară valahă.

Un alt volum, „Rouman anthology; or, Selections of Rouman poetry, ancient and modern”, de Henry Edward John Stanley, apărut în 1856, cuprinde, așa cum denotă titlul, poezii și balade românești. Întâlnim numele lui Alecsandri, Bolintineanu, Crețianu etc.

„Semnificația culturală a unor astfel de publicații aparent minore crește dacă ne gândim cât de puțin cunoscut era etnonimul „român” în Europa Occidentală înainte de anii 1840.

Importanța lor simbolică în sfera politică este evidentă, așa cum o demonstrează faptul că lordul Palmerston avea un exemplar din antologia lui Stanley pe masa din salon atunci cînd, în 1856, negocierile diplomatice cu privire la viitorul Principatelor erau în toi.”

Reședința mai adăpostea tablouri și tapiserii flamande, mobilă florentină și o cameră orientală. Aceasta din urmă era inundată de textile: tapet din damasc galben, draperii grele din catifea, perne țesute cu fir metalic, covoare prețioase din diferite zone ale Asiei și odăjdii expuse pe un paravan.

Mobilierul, traforat, cioplit și încrustat cu sidef era dispus în jurul unui arzător care părea că oglindește policandrul din filigran.

Text: Alexandra Rusu

Surse foto: https://www.delcampe.net/…/bucuresti-1908-casa-emil…, Realitatea Ilustrată, aprilie, 1932.

Bibliografie:

1. Paul Constantin, Dicționar universal al arhitecților, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.
2. Alex Drace-Francis, Geneza culturii române moderne. Instituțiile scrisului și dezvoltarea identității naționale 1700-1900, Polirom, 2016.
3. Nicolae Iorga, Oameni cari au fost, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol al II-lea”, București, 1936.
4. Oana Marinache, Traseu urban București: inginer arhitect Grigore P. Cerkez, inginer arhitect Nicolae P. Cerchez, Ed. Istoria Artei, București, 2013.
5. Realitatea Ilustrată, aprilie, 1932.
6. http://www.capodopere2019.ro/albumul-ferriol.html

#CasaFilipescuCesianu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină