O planetă cum nu s-a mai văzut: deține o coadă uriașă, precum o cometă!

Astronomii de la Universitatea din Geneva (UNIGE), Elveția, alături de membri ai PlanetS National Centre of Competence in Research, au lucrat la un proiect comun cu universitățile din Berna, Warwick, Grenoble Alpes și Institutul de Astrofizică din Paris, în concret un studiu asupra planetei GJ 436b (Gliese 436 b). Echipa de cercetare a focalizat telescopul spațial Hubble asupra acestei neobișnuite exoplanete, ce își pierde atmosfera, formând, în acest fel, un gigantic nor de hidrogen. Astfel, planeta GJ 436b prezintă – lucru deloc obișnuit – aspectul unei comete uriașe. În timpul observațiilor anterioare, datând de acum doi ani, nu a fost posibil să fie examinat întregul nor, a cărui formă a fost estimată, însă, prin simulări numerice.

Așa cum se arată în revista Astronomy & Astrophysics, exoplaneta GJ 436b are dimensiuni similare cu planeta Neptun (fiind de aproximativ patru ori mai mare decât Pământul). După recenta examinare în spectru ultraviolet (UV), s-a observat că exoplaneta lasă în urmă o dâră enormă, formată din gaze. Acest fenomen unic, s-ar putea datora, spun cercetătorii, apropierii planetei de steaua în jurul căreia gravitează. Neobișnuita planetă nu are nevoie de mai mult de trei zile pentru a-și înconjura steaua. Din cauza expunerii la radiația stelară intensă, planeta își pierde o parte din atmosfera sa bogată în hidrogen. Atmosfera pierdută zăbovește o vreme în jurul planetei sub forma unui nor imens de gaz, care absoarbe radiațiile UV provenite de la steaua sa.

Anterior, echipa a completat datele inițiale cu un model numeric, pentru a estima care ar putea fi forma exactă a norului de gaz ce înconjoară planeta. Simularea a condus către ipoteza existenței unui nor de gaz asemănător unei comete ce dispune de o coadă enormă, care se întinde pe zeci de milioane de kilometri. Ipoteză ce s-a dovedit, recent, a fi exactă! Datele introduse în modelul numeric au coincis pe deplin cu observațiile efectuate ulterior. S-a ținut seama inclusiv de influența exercitată de către radiațiile stelare asupra atomilor de hidrogen care scapă de pe planetă, după cum arată Vincent Bourrier, astronom provenit de la UNIGE, ce a dezvoltat modelul digital.

Rezolvarea misterului acestui fenomen extrem de rar și spectaculos indică faptul că cercetatorii sunt, în prezent, în postura de a înțelege modul în care acesta se manifestă și în cazul altor exoplanete, dat fiind că, din pricina distanței și mai mici față de stelele în jurul cărora gravitează, acestea ar putea primi chiar mai multe radiații decât GJ 436b. Așa că astronomii se așteaptă, de acum, și la alte surprize!

Surse: www.sciencedaily.com, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină