O istorie mai puțin știută: prăbușirea unui avion american încărcat cu arme nucleare pe teritoriul danez. Cum a reacționat Danemarca?

În urmă cu o jumătate de secol, în ianuarie 1968, a avut loc un eveniment mai puțin obișnuit. Un gigantic bombardier american de tip B-52G Stratofortress s-a prăbușit în zona fiordului Wolstenholme din Groenlanda – unul dintre cele mai reci locuri de pe Terra. Marea problemă era legată nu atât de prăbușirea aparatului de zbor, cât de încărcătura de la bord: patru bombe nucleare ce puteau dezvolta o cumplită energie distructivă, în caz de detonare.

Prăbușirea enormei aeronave a avut loc din cauza unei erori umane. Șase dintre cei șapte membri ai echipajului au reușit să se parașuteze, înainte de prăbușirea bombardierului. Prăbușirea a avut loc la 7 mile de cea mai nordică bază militară a SUA: Thule Air Base.

Groenlanda avea o asemenea importanță strategică pentru SUA încât, în 1946, a existat o tentativă (eșuată) de cumpărare a sa, de la danezi. Aceștia nu și-au înstrăinat teritoriul (cum au făcut rușii cu Alaska!), însă au permis americanilor să-și înființeze, acolo, baza militară aeriană Thule. Groenlanda este parte a Regatului Danemarcei, cu statut de teritoriu autonom.

Prăbușirea avionului încărcat cu arme nucleare a determinat o tensionare bruscă a relațiilor dintre SUA și Danemarca – de vreme ce aceasta din urmă interzisese prezența armamentului nuclear pe teritoriul său, încă din 1957. Accidentul a scos la iveală ceea ce până atunci oficialii danezi, în majoritatea lor, nu știuseră (se pare că aspectul era cunoscut, totuși, de către câțiva demnitari, în frunte cu premierul): armata SUA introducea în mod frecvent arme nucleare în Groenlanda, pe teritoriul danez.

Grav era că prăbușirea avionului a determinat și o contaminare radioactivă, în fiordul Wolstenholme. Chiar dacă încărcătura radioactivă a bombelor deteriorate se dispersase la locul prăbușirii, din fericire nu a avut loc o explozie nucleară. Trebuie spus că armele nucleare aflate la bordul aeronavei B-52G Stratofortress prăbușite erau bombe cu hidrogen – cu mult mai puternice decât cele două bombe atomice detonate la Hiroshima și Nagasaki. Fiecare dintre cele patru bombe ce s-au aflat în avion era de 100 de ori mai puternică decât bomba detonată la Hiroshima. O asemenea bombă cu hidrogen are puterea de a distruge totul, pe o rază de 12 km.

După accident, s-au purtat discuții contradictorii între americani și danezi, în privința rezolvării chestiunii. Americanii doreau, pur și simplu, să lase epava aeronavei să se scufunde în apele fiordului. Însă danezii nu s-au lăsat convinși, nici intimidați, în negocierea cu una dintre marile puteri ale lumii. Și-au susținut punctul de vedere, cu fermitate.

Danemarca a cerut ca toate resturile aeronavei să fie strânse de la fața locului… împreună cu toată gheața contaminată radioactiv. În cazul împotrivirii, continuarea activității și existenței bazei aeriene americane din Groenlanda ar fi fost pusă sub semnul întrebării. Ce au făcut americanii, în aceste condiții? S-au conformat 100% pretențiilor micului stat nordic!

Preluarea ghetii radioactive

La fața locului au fost aduse numeroase vehicule și utilaje. La temperaturi aflate cu mult sub zero grade Celsius și vânturi infernale, cu viteze de 130 de km/h, echipele de militari americani au muncit din greu la decontaminare. Operațiunea („Project Crested Ice”) trebuia să se deruleze cu repeziciune. Venirea primăverii ar fi dus la topirea gheții și la scufundarea rămășițelor epavei în apele reci, la sute de metri adâncime.

Echipele de militari dotate cu contoare Geiger și alte tipuri de detectoare de radiații cutreierau în lung și în lat zona accidentului aviatic, pentru identificarea resturilor de aeronavă, precum și a materialului nuclear dispersat. De recuperat, nu s-a putut recupera una dintre componentele importante ale uneia dintre bombele cu hidrogen și anume un cilindru în al cărui conținut se afla uraniu. Componenta n-a fost găsită nici pe suprafața de gheață, nici pe fundul apei, explorat cu ajutorul submersibilelor. A dispărut fără urmă!

Din fericire, această componentă nu poate detona, pe cont propriu, în absența unei unități primare de fuziune (ce conține plutoniu). Succesul aproape deplin al operațiunii de curățare a zonei accidentului a dus la (re)încălzirea relațiilor SUA-Danemarca, în plin Război Rece. Cu ani în urmă, o echipă de cercetare daneză a revizitat fiordul, pentru identificarea unor urme de material radioactiv. În zonă este prezentă o radioactivitate situată peste nivelul normal, însă nu periculoasă pentru om și mediu.

Americanii au eliminat consecințele contaminării în mod exemplar. Au făcut tot ce s-a putut, în condițiile date! Dar acea admirabilă muncă de decontaminare nu ar fi fost realizată dacă liderii danezi ai momentului ar fi fost personalități slabe, ușor intimidabile sau dacă ar fi avut caractere slugarnice și ar fi adoptat postura trestiei bătute de vânt, înaintea reprezentanților uneia dintre super-puterile lumii. Demnitate și hotărâre în apărarea interesului național, dovedite în 1968 de către liderii unei mici națiuni!

Sursa: www.popularmechanics.com

Autor: Tomi Tohaneanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină