O colonie de furnici are amintiri pe care membrii ei individuali nu le au. Cum este posibil?

Oamenii își folosesc creierul nu doar pentru a rezolva diferite probleme, ci și pentru a-și aminti diverse lucruri. Pot face același lucru coloniile de furnici? Sunt acestea, individual luate, simpli „neuroni” care împreună formează un creier central? Această întrebare ne conduce la o altă întrebare: ce este memoria? Pentru oameni, memoria este capacitatea de a aminti ceva care s-a întâmplat în trecut. Știm deja faptul că memoria noastră se bazează pe schimbări de informații între neuroni. Dar există multe lucruri pe care încă nu le știm despre cum se întâlnesc aceste evenimente neuronale, dacă există reprezentări stocate pe care le folosim pentru a vorbi despre ceva care s-a întâmplat în trecut sau despre cum putem continua să realizăm o sarcină învățată anterior, de exemplu mersul pe o bicicletă.

Spre exemplu, o colonie de furnici roșii își amintește sistemul de trasee care duc la acei copaci unde găsesc hrană, an după an. Fiecare furnică tinde să urmeze același traseu zi după zi până la același copac. Potrivit cercetătorului finlandez Rainer Rosengren, furnicile tinere sunt luate de una mai în vârstă în fiecare primăvară, înainte ca aceasta din urmă să moară și duse la acel copac pentru a-i arăta și preda traseul.

Coloniile de furnici roșii trăiesc timp de 20-30 de ani, durata de viață a reginei unice care produce toate furnicile, dar furnicile obișnuite din colonie trăiesc cel mult un an și jumătate. Furnicile folosesc mirosul lăsat de alte furnici sau substanțele chimice depuse de alte furnici, pentru a decide ce să facă în continuare. Prin analogie, un neuron utilizează rata la care este stimulat de alți neuroni pentru a decide dacă trebuie să declanșeze o acțiune sau nu. În ambele cazuri, memoria provine din schimbări, din modul în care furnicile sau neuronii se conectează și se stimulează reciproc. Într-o colonie mai veche, mai mare, fiecare furnică are experiența mai multor furnici trecute prin aceeași situație la care să se raporteze, pentru a lua o anumită decizie, la fel cum șî în cazul nostru, odată înaintați în vârstă avem mai multă înțelepciune în luarea unor decizii, bazându-ne pe experiențele avute anterior și înmagazinate de neuroni.

Schimbările în comportamentul coloniilor datorate evenimentelor trecute este o sumă a amintirilor furnicilor care au avut de urmat sau de îndeplinit acea sarcină. În același fel, schimbările generate de experienața trecută sunt expresia unui set de schimburi neuronale. Amintirile noastre sunt ca o colonie de furnici în care un simplu neuron nu își amintește mai nimic, în schimb, interacțiunea dintre cei 100 de miliarde de neuroni cât se estimează că sunt într-un creier, pot să ne dezvăluie trecutul. Abordând problema din perspectiva furnicilor, putem spune că o colonie de furnici are amintiri pe care membrii ei individuali nu le au, o descoperire extrem de importantă, acest lucru fiind expresia unei inteligențe colective misterioase…

sursa: https://bigthink.com/surprising-science/an-ant-colony-has-memories-that-its-individual-members-dont-have-2624819695?rebelltitem=1#rebelltitem1
traducere și adaptare: Radu Ungureanu

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină