Numele lunii august

Etimologia numelui lunii august provine de la numele primului împărat roman, Cezar August (27 î.Hr. – 14. d.Hr.). Această lună are 31 de zile, deoarece împăratul Cezar August a dorit ca luna august să aibă același număr de zile ca luna lui Iulius Cezar, respectiv, luna iulie.

În calendarul popular, luna august se mai numește „gustar“ și reprezintă ultima lună a verii. În această perioadă se coc, se gustă și se recoltează marea majoritate a fructelor și legumelor, de unde și proveniența numelui popular „gustar”.

În tradiția populară, această lună este bogată în obiceiuri, tradiții și superstiții. În prima jumătate a lunii predomină perioada postului Adormirii Maicii Domnului sau a Sfintei Mării.

Tradiția spune că, acest post este rupt din Postul Sfintelor Paști care, în vechime ar fi avut o durată mai lungă, de nouă săptămâni.

Tot din rândul sărbătorilor, pe 6 august este sărbătorită Schimbarea la Față sau Probejenia, zi în care femeile adună și usucă plante și fructe utilizate ca leacuri, oamenii nu se mai scaldă în râuri, iar din această zi, fructele ca strugurii, prunele sunt bune de gustat, în acest sens există o zicală: „boabă nouă în gură veche”.

Ciclul sărbătorilor specifice acestei luni se termină pe data de 29 august, zi în care se prăznuiește Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.

În această zi nu se mănâncă struguri, nu se bea vin, pentru că vinul, amintește de sângele vărsat la tăierea capului Sfântului Ioan. De asemenea, în această zi nu se folosește cuțitul la niciun fel de întrebuințare și nici nu se mănâncă fructe rotunde care pot fi asociate cu forma capului.

Tot din categoria obiceiurilor și superstițiilor specifice acestei luni – în prima zi a lunii, oamenii merg la biserică cu grâu și apă pentru a fi sfințite și utilizate la stropirea grădinilor, livezilor pentru a fi protejate.

Tot în această lună au loc semănăturile de toamnă, oile sunt coborâte de la munte, cei cu stupi adună mierea, este și perioada de împerechere a urșilor.

Legat de adunatul mierii, această operație era numită în popor „tunsul stupilor” sau „retezatul stupilor”. În functie de zona etnografică, ziua era diferită, însă, în general era aleasă o zi de joi în care în prima parte a zilei mierea era recoltată din stup, iar în cea de-a doua parte a zilei avea loc ospățul.

De exemplu, în zona Bucovinei, acest moment era unul de mare sărbătoare, familia, vecinii, prietenii se întâlneau la gustatul fagurilor cu miere, iar ospățul se transforma într-o petrecere cu joc și cântec.

Text: Ionuț Banu

 

Surse:

Ion Ghinoiu – Calendarul ţăranului român. Zile şi mituri, Ed. Univers Enciclopedic Books, 2020

Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român, Ed. Paideia, 2009

Foto: Lucrarea Fructe în farfurie, semnată P. Bellet din colecția Muzeului de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină