Nicolae Grigorescu a trăit, în ultima parte a vieții sale, în orașul Câmpina. Acolo se află, astăzi, muzeul memorial care-i poartă numele!

Nicolae Grigorescu s-a născut în anul 1838, la Pitaru, în județul Dâmbovița, într-o familie numeroasă. Talentul lui Grigorescu s-a manifestat de timpuriu. În cel de-al zecelea an de viață era deja ucenic al unui pictor ceh, specializat în pictura bisericească și în miniaturi. În adolescență, Grigorescu a pictat icoane pentru lăcașele de cult, printre care și Mănăstirea Căldărușani și biserica din Băicoi – Prahova.

Ulterior, va picta biserici în totalitate: biserica mănăstirii Agapia și biserica mănăstrii Zamfira. Datorită lui Kogălniceanu, Nicolae Grigorescu a fost trimis la Paris, la studii, spre a-și îmbunătăți stilul. Acolo, a fost coleg cu marele pictor Auguste Renoir.

La 1877, Grigorescu a participat la Războiul de Independență, ca pictor de război. Date fiind condițiile de pe front, la fața locului au fost realizate doar schițele. Pe baza acelor schițe și desene, marele pictor a realizat mai târziu compoziții de o valoare excepțională – istorică și artistică.

În perioada 1879-1890, Grigorescu a lucrat și a trăit în Franța. După 1890 s-a stabilit în România, unde a realizat, cu precădere, reprezentări cu caracter rustic – peisaje, păstori, plugari, care cu boi. Nicolae Grigorescu a trecut la cele veșnice în vara anului 1907, la Câmpina. Ultima sa lucrare, pe care a lăsat-o pe șevalet, neterminată, se numește „Întoarcerea de la bâlci”. Acolo, la Câmpina, în cea mai însorită localitate din România (cu peste 160 de zile cu soare, anual), se află azi muzeul memorial „Nicolae Grigorescu”.

În Câmpina cea însorită, și-a trăit Nicolae Grigorescu ultimii trei ani ai vieții. Cu spiritul de observație specific unui maestru al artelor vizuale, lui Grigorescu sigur nu i-a scăpat amănuntul numărului mare de zile însorite de care se bucură orășelul prahovean iar frumusețea caldă a peisajului câmpinean l-a convins că acela era locul perfect pentru el. Nicolae Grigorescu, iubitor al satului românesc, a optat, la construirea casei sale de la Câmpina, pentru un stil care amintește de casele tradiționale românești.

Din nefericire, casa a cărei construcție a supravegheat-o Grigorescu a pierit, mistuită de flăcări, în anii cumpliți a primei conflagrații mondiale, după ce a fost folosită de către armata de ocupație germană. Din fericire, au putut fi salvate dintre flăcări piesele de mobiler și operele de artă de la parterul clădirii. Și tot din fericire, în 1954 autoritățile au construit o nouă casă, indentică celei construite de către Nicolae Grigorescu, pe baza imaginilor foto care au supraviețuit. La reconstruirea casei noi a participat și fiul marelui pictor, oferind informațiile și indicațiile necesare.

Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1957. În casa-muzeu din Câmpina pot fi admirate, la parter, câteva arme și obiecte orientale, aduse de artist de la Istanbul. La parter se afla și sufrageria, unde aveau loc întrunirile dintre Grigorescu și amicii săi, printre care se numărau Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Barbu Delavrancea, doctorul C.I. Istrati. În bliotecă se află picturi cu caracter rustic înfățișând păstori și plugari, portrete și peisaje, iar în atelierul de pictură, vast și luminos, sunt expuse lucrări importante ale artistului, între care un „Ciobănaș cu turma” și un „Autoportret”.

După cum spunea Alexandru Vlahuţă, „viaţa lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viaţă simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo şi-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele şi de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în ţara şi în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr şi de frumos.”

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: grigorescu.artmuseum.ro, wikipedia.org

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină