Naachtun – Regatul pierdut „al liliecilor”

O cetate fabuloasă, veche de multe veacuri și pierdută undeva, în timp, a fost redescoperită și explorarea sa reluată cu numai câțiva ani în urmă, cu ajutorul celor mai noi tehnologii. Însă, dincolo de performanțele metodelor actuale de cercetare, specialiștii sunt fascinați de ceea ce au (re)găsit în jungla guatemaleză.

Naachtun a fost una dintre cele mai înfloritoare orașe de piatră ale fabuloasei civilizații mayașe. Se spune de altfel că ar fi fost ultima cetate din perioada așa-numitei „vârste de aur” a acestei populații – datată între anii 200 si 900 d.Hr. Readucerea ei la lumină i se datorează arheologului american Sylvanus Morley, care a localizat-o în 1922 și a dat acest nume sitului respectiv, „naachtun” însemnand „pietrele de departe” în limba mayașilor.

Însă numele său vechi era Masuul, ea fiind situată în mijlocul orașelor mayașe din epoca clasică. Situl este unul de anvergură considerabilă, incluzând mai multe temple piramidale și o Acropolă, legate între ele prin drumuri consolidate cu un mortar calcaros, precum și două terenuri pentru jocul cu mingea specific populațiilor Americii Centrale precolumbiene. Totuși, și ea a căzut pradă neînduplecării timpului, care a făcut ca vechile ziduri să fie surpate și înghițite de vegetație, apoi acoperite de pământ. O zonă altădată deschisă către lumină, prosperă, transformată într-un ținut extrem de sălbatic, nu întâmplător supranumit metaforic „regatul liliecilor”.

Un trecător mai grăbit prin jungla guatemaleză nu ar fi observat rămășițele fostei cetăți. Poate doar niște ridicături de pământ invadate de vegetația luxuriantă și grohotișuri care nu și-ar avea locul acolo. În vremea sa de glorie însă, Naachtun lega orașele Tikal și Calakmul, superputerile epocii clasice, iar în timpul deselor războaie e foarte posibil să fi servit ca „loc de tratative neutru”.

Săpăturile arheologice începute în 2011 au permis descoperirea multor vestigii de mare valoare, între care o reprezentare a faimoasei „Femei din Tikal”, dar cele mai spectaculoase revelații au apărut odată cu prospecțiunile ultramoderne realizate prin teledetecție cu laser (Lidar, în limbajul specialiștilor). Din 2017 încoace, au fost localizate astfel peste 60.000 de structuri, care mărturisesc că acolo a existat cândva cu totul alt peisaj și s-a desfășurat o altă istorie decât cea din zilele noastre.

În jur de 25 de hectare pe care se ridicau temple, piramide, palate, piețe ale vechiului Maasul și cele peste 175 de hectare locuite de populația mai puțin înstărită erau înconjurate de suprafețe agricole pe care măiestria uluitoare de ingineri a mayașilor ni se releva prin amenajări aproape moderne, destinate bunei gestionari a culturilor în perioadele ploioase, ca și în cele secetoase.

Încă un element pozitiv ce ține de evoluția firească a omenirii, din păcate și el nimicit de nesățioasa sete de bogății și de atrocitățile invadatorilor veniți aici de peste mări spre a-și impune cu orice preț legile „civilizației” lor. (Adrian-Nicolae POPESCU)

Sursa: Magazin

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină