Monumentul Leului din Lucerna, Elveția

Posted on 11 iunie 2021 by Marin Teodora in Dezvăluiri, Istorie, Știați că // 0 Comments

Monumentul Leului sau Leul Lucernei, este un relief de stâncă din Lucerna, Elveția, proiectat de Bertel Thorvaldsen și cioplit în 1820–21 de Lukas Ahorn.

Comemorează gărzile elvețiene care au fost masacrate în 1792 în timpul Revoluției Franceze, când revoluționarii au luat cu asalt Palatul Tuileries din Paris.

Este unul dintre cele mai faimoase monumente din Elveția, vizitat anual de aproximativ 1,4 milioane de turiști. În 2006 a fost plasat sub protecția monumentelor elvețiene. Mark Twain a lăudat ca „cea mai îndurerată și mișcătoare bucată de piatră din lume”.

De la începutul secolului al XVII-lea, un regiment de gărzi elvețiene a servit ca parte a Casei Regale a Franței. La 6 octombrie 1789, regele Ludovic al XVI-lea a fost nevoit să se mute cu familia sa de la Palatul Versailles la Palatul Tuileries din Paris.

În iunie 1791 a încercat să fugă la Montmédy, lângă frontieră, unde erau concentrate trupele sub ofițeri regaliști. În Insurecția din 10 august 1792, revoluționarii au luat cu asalt palatul.

Luptele au izbucnit în mod spontan după ce Familia Regală a fost escortată din Tuileries pentru a se refugia la Adunarea Legislativă. Gărzile elvețiene nu aveau muniție și erau copleșiți de un număr superior.

O notă scrisă de rege la o jumătate de oră după începerea tragerii a supraviețuit, ordonând elvețienilor să se retragă și să se întoarcă la cazarmă.

Dintre gărzile elvețiene care au aparat Tuileries, peste șase sute de personae au fost ucise în timpul luptelor sau masacrate după predare. Se estimează că alte două sute au murit în închisoare din cauza rănilor lor sau au fost uciși în timpul masacrelor care au urmat.

În afară de aproximativ o sută de elvețieni care au scăpat din Tuileries, singurii supraviețuitori ai regimentului au fost un detașament puternic de 300 de persoane care, cu autorizația regelui, fusese trimis în Normandia pentru a însoți convoaiele de cereale cu câteva zile înainte de 10 august 1792.

Ofițerii elvețieni erau printre cei mai mulți masacrați, deși maiorul Karl Josef von Bachmann – comandant la Tuileries – a fost în mod oficial judecat și ghilotinat în septembrie, purtând încă haina uniformă roșie. Doi ofițeri elvețieni supraviețuitori au obținut un rang superior sub Napoleon.

Inițiativa de a crea monumentul a fost luată de Karl Pfyffer von Altishofen, un ofițer al gărzilor care fusese la Lucerna în acel moment al luptei. A început să strângă bani în 1818.

Monumentul a fost proiectat de sculptorul danez Bertel Thorvaldsen și cioplit în 1820–21 de Lukas Ahorn, într-o fostă carieră de gresie de lângă Lucerna. Sculptat în faleză, monumentul măsoară zece metri lungime și șase metri înălțime.

Monumentul este dedicat Helvetiorum Fidei ac Virtuti („Pentru loialitatea și vitejia elvețienilor”).

Leul pe moarte stă pe o suliță, acoperind un scut care poartă floarea de lis a monarhiei franceze; lângă el este un alt scut care poartă stema Elveției.

Inscripția de sub sculptură listează numele ofițerilor și indică numărul aproximativ de soldați care au murit (DCCLX = 760) și au supraviețuit (CCCL = 350).

Monumentul este descris de Thomas Carlyle în Revoluția franceză: o istorie. Poza leului a fost copiată în 1894 de Thomas M. Brady (1849–1907) pentru Leul său din Atlanta în cimitirul Oakland din Atlanta, Georgia.

Poza leului a fost copiată în 1851 pentru memorialul căzut la Fortăreața Predel lângă Predel, Slovenia.