Misterele din peșteri – PENTELI, peștera cu fantome și OZN-uri

Muntele Pentelicus sau Pentelikon se află în Gre­cia, în regiunea Attica, la mică distanţă de Ate­na. În perioada de glorie a Eladei, Pentelicus era un loc foarte important, întrucât de acolo s-a adus toată marmura din care au fost construite Partenon-ul atenian şi majoritatea celorlalte structuri măreţe din ca­pitala imperiului grec antic.

Valoarea acestui mun­te nu rezidă însă doar în marmura de o calitate excepţională, ci şi în sistemul de peşteri pe care-l adăposteşte. Iar dintre peşterile din Pentelicus, cea mai cunoscută, datorită misterelor ce-o învăluie, este Penteli.

Peştera Penteli sau Da­velis, cum mai este numită, e destul de greu accesibilă, iar intrarea îi e ascunsă de o pă­dure de pini. E alcătuită din­tr-un spaţiu amplu, de circa 20 de metri înălţime şi 60 de metri lungime, din care apoi pleacă o reţea de tuneluri ce coboară adânc în negura pământului. Unul dintre ele se sfârşeşte într-un lac, un altul – conform tradiţiei – du­ce chiar în Iad.

În Anti­chitate, peştera era consi­de­rată un loc sacru: era un altar închinat zeului Pan şi Nim­fe­lor. De-a lungul timpului, din peşteră au fost recu­perate numeroase artefacte, în special statuete, re­pre­zentându-l pe zeul protector al turmelor şi al cio­banilor.

Apoi, odată cu sosirea creştinismului, Pen­teli „s-a adaptat”, adăpostind în interiorul ei mulţi sihaştri. Se spune că tot nişte călugări retraşi din lume au fost cei care, pe la anul 1.000, au construit în gura peşterii două capele, care, la un moment dat, au fost unite, pentru a închipui o bisericuţă.

Peste aproape încă un mileniu, mai exact în secolul al XIX-lea, Penteli şi-a oferit din nou protecţia – de această dată lui Davelis, varianta grecească a lui Robin Hood, un haiduc care se iubea cu foc cu o nobilă franţuzoaică, stabilită (nu se ştie de ce) în regiunea Attica.

Însă în acelaşi secol, despre Penteli au început să circule şi alt fel de zvonuri: localnicii şi ciobanii care treceau prin pădurea bătrână de pini povesteau că, ajunşi în dreptul peşterii, auzeau adesea voci ciudate, iscate dinspre tunelurile adânci.

Iar dacă se întâmpla cumva ca oamenii să fie surprinşi pe drum de căderea nopţii, nu o dată erau băgaţi în sperieţi de siluete bizare, cu ochi strălucitori, care păreau a fi stafii şi care fie pluteau printre arborii din faţa intrării în peşteră, fie apăreau chiar din bezna ei, pentru ca apoi, într-o clipită, să dispară…

În anii 1960 şi 1970, poveştile acestea vechi, dar şi altele, contemporane, cât şi numeroasele relatări pri­vind OZN-urile care „explorau” muntele Pente­li­cus şi mai ales versantul unde se află această peş­teră, i-au determinat pe mai mulţi investigatori din domeniul paranormalului să încerce să desluşească misterul.

Unul dintre cei mai îndârjiţi dintre aceşti „căutători ai adevărului” a fost Georgios Balanos, celebru jurnalist specializat pe paranormal și autor de cărţi SF.

Balanos a alcătuit o echipă de oameni de ştiinţă şi, ani de-a rândul, a făcut cer­cetări la Penteli. Însă rezultatele acestor e­for­turi au fost super­ficiale, dintr-un mo­tiv… bizar: odată ce echi­pa pătrundea în peş­teră, toată apara­tura tehnică înceta să mai funcţioneze…

Mai mult: Formula AS

 

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină