Ministerul Educației lovește din nou: le mărește copiilor programul școlar. Dacă adăugăm temele de acasă, vor avea mai multă treabă decât un adult

După cum se arată într-un articol din ziaruldeiasi.ro, din Planul-cadru pentru învățământul gimnazial reiese că școlarii care vor începe clasa a V-a în viitorul an școlar (2017-2018) vor fi nevoiți să petreacă săptămânal, în unitățile de învățământ, cu două ore mai mult. În total, acești elevi ar urma să stea la școală 28 de ore săptămânal.

Ulterior, în anii școlari care vor urma, va fi mărit și programul celor din clasele următoare de gimnaziu. Potrivit aceleiași surse, elevii de clasa a VII-a vor ajunge să stea la școală până la 33 de ore (în anul școlar 2019-2020), în vreme ce în anul școlar 2020-2021, cei de clasa a VIII-a vor petrece la școală și 34 de ore. Aproape 7 ore pe zi! Dar copiilor li se mai dau și teme. Deci, încă 1-2-3 ore pe zi.

În același timp, Codul Muncii spune că programul de lucru al unui angajat este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână (normă întreagă). Dar rezistența fizică și psihică a unui copil de 12 sau 14 ani nu se compară cu aceea a unui adult! Simultan, se încearcă reducerea pe cât posibil a vârstei la care copilul trebuie înscris la grădiniță. Dacă ar putea, unii ar legifera ca grădinița să fie obligatorie încă de la 2 ani.

„Cât timp părinții sunt la serviciu, copiii sunt în siguranță, la școală”, se spune deseori. Dar cu toții am fost elevi și știm cât de relativă este această siguranță, mai ales în pauze, când elevii nu sunt supravegheați.

Ori de câte ori auzim că se dorește mărirea/prelungirea timpului petrecut de către copiii noștri în unitățile publice de învățământ, să ne întrebăm dacă nu cumva se urmărește, pe termen lung, ca ei să petreacă tot mai puțin timp în familie. Nu cumva se dorește „naționalizarea” copiilor?

Un stat cu înclinații totalitare ar putea decreta, într-o zi, că părinții nu au competența educării propriilor progenituri și că, prin urmare, copiii trebuie luați din familie imediat după naștere și educați „corect”, după un model standard, pentru a deveni cetățeni model… Modele de obediență. Adepți ai corectitudinii politice și gata să accepte, senini, orice anomalie.

Nu cumva neomarxiștii declarați sau deghizați lucrează neobosiți pentru a construi o lume nouă, o lume de roman utopic, în care statul taie și spânzură iar individul n-are decât dreptul de-a se supune?

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursă informații: ziaruldeiasi.ro

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină