Materiale recuperate din… OZN-uri? Ce face Pentagonul cu ele?

Din când în când, discret, din diverse colturi ale lumii, au aparut mostre de materiale despre care s-a spus ca proveneau de la vehicule aerospatiale avansate, de origine necunoscuta (cunoscute sub numele de UAP – fenomene aeriene neidentificate – sau de OZN-uri). Sursele acestor mostre includ cetățeni privati, comisii de investigatii aerospatiale straine si organizatii guvernamentale. Pe măsură ce aceste materiale au iesit la lumină, ele puteau fi puse la dispoziție pentru inspectie.

Există două clase de eșantioane: materiale care au fost ejectate de OZN-uri, în timp ce acestea treceau in zbor sau pluteau, si materiale despre care se crede ca faceau parte din structura unor OZN-uri. Unele dintre acestea din urmă au fost colectate în presupuse accidente. De pildă, într-un interviu din 2018, dat lui George Knapp, Dr. Eric Davis, participant de vârf la proiectul AATIP al Pentagonului, confirma că „evenimentul OZN de la Del Rio, Texas, a fost o recuperare de succes”, cu aluzie la un caz din anii 1950, adăugând că este bun și „un pariu pe Roswell”. El a adăugat că au fost și alte recuperari din prabusiri OZN, dar nu le va mentiona, deoarece sunt clasificate.

Desigur, astfel de incidente nu au existat doar în America de Nord. La ora actuală analistii apreciază că se desfășoară o activitate contra-cronometru pentru a se analiza si – daca e posibil – a se replica materialele misterioase neidentificate care au fost colectate in mai multe locuri din întreaga lume.

Pentagonul desfășoară, de ani de zile, în secret, astfel de studii. Obiectivul principal este înțelegerea și reproducerea, în viitoarele aparate de zbor, a capacitatilor aparent imposibile ale acelor obiecte neidentificate care au fost vazute si inregistrate pe filmele militare.

Unul dintre aceste studii este și cel realizat de BAASS (Bigelow Aerospace Advanced Space Studies), o diviziune discreta, din Las Vegas, a companiei Bigelow Aerospace. Documente care au iesit la iveala in 2018 arata ca BAASS incheiase un contract cu DIA (Agentia de Informatii a Apararii), iar unul dintre obiective a fost studierea asa-numitelor metamateriale, precum si a unor tehnologii ale viitorului.

În timpul unei prezentari din Las Vegas, în luna iunie a anului trecut, fizicianul Hal Puthoff , de la Institutul de Studii Avansate, declara că, el și colegul sau, Dr. Eric Davis au studiat, între altele, „o mostra de bismut si magneziu multistrat, avand straturi de bismut mai subtiri decat firul de par uman” si „mostre de magneziu de aproximativ 10 ori mai groase decat parul uman”, ambele presupuse a fi recuperate din prabusirea unui vehicul aerospatial avansat.

Puthoff spunea ca obiectele investigate se pare ca depasesc ceea ce tehnologiile noastre pot crea la ora actuala. De pilda mostra mentionata „este realizată în straturi mai subtiri decat micronii, printr-un proces necunoscut pe Pamant si pentru un scop pe care il putem doar ghici”. El a mai spus că a stat de vorba cu specialiști din domeniul materialelor, care au admis ca nu cunosc nici cine putea sa faca vreunul dintre aceste lucruri, nici la ce anume ar putea ele folosi.

Merită o mentiune si faptul ca astrofizicianul Jacques Vallée a analizat si el, încă din anii ’80, materiale misterioase despre care s-a spus ca proveneau de la OZN-uri. Pentru a le investiga, el a folosit expertiza tehnica a Universitatii Stanford si a unor laboratoare din Silicon Valley. Dar Vallée s-a tinut departe, in mod decis, de orice finantare militara si si-a impartasit constatarile in conferinte publice.

„Academia de Arte și Științe To The Stars”, care a adunat în jurul său mai mulți oameni de știință care participaseră la proiectul OZN al Pentagonului, a anuntat la sfarsitul lunii iulie 2018, demararea proiectului de cercetare ADAM, de examinarea unor „materiale exotice”, in folosul inovatiei tehnologice, facand o prioritate de cel mai inalt nivel din utilizarea resurselor sale pentru evaluarea stiintifica, cat se poate de detaliata si de riguroasa, a acestor materiale. Proiectul va documenta originea si credibilitatea mostrelor, stabilind lantul de custodie si protocoalele de proprietate. În plus, va analiza si va evalua materiale, mai ales pentru caracteristici precum: rezistenta, alcatuire si orice soi de proprietati neobisnuite, avansate, care ar putea contribui la dezvoltarea de noi tehnologii interesante in viitor.

Evident, prima intrebare este – cum putem dovedi ca un obiect care ajunge într-un laborator a fost creat de o civilizatie extraterestra? Într-un articol, postat pe 18 octombrie 2018, Chris Cogswell posesor al unui doctorat in ingineria chimica la Universitatea Northeastern, specialist in studiul nanomaterialelor, face o analiza detaliata a acestor criterii. În primul rand, presupunerea ca un material ar veni din spatiul cosmic se poate argumenta comparandu-l cu materiale sau mostre similare pe care le gasim pe Pamant. Arata diferente suficient de semnificative pentru a ne face sa credem ca nu provine de pe planeta noastra? Al doilea tip de dovezi urmeaza intrebarii daca materialul pare sa fi fost proiectat si realizat artificial.

Prezintă proprietati sau aplicatii care nu ne-am aștepta sa apara în mod natural, sau care par concepute ori compuse in asa fel incat sa li se confere proprietati specifice? În sfârșit, au fost cumva utilizate, la elaborarea lor, tehnologii avansate, sau cunostinte stiintifice cu care nu suntem familiarizati? Exista cumva in compozitie elemente super-grele, pe care urmeaza inca sa le descoperim? Prezintă structuri cristaline sau faze solide care nu au fost inca documentate de comunitatea stiintei materialelor? Deci, compozitia si ingineria depasesc oare domeniul stiintei astazi? Pentru a raspunde la aceste intrebari, autorul expune o lunga insirare de metode, menite sa determine compozitia atomica si izotopica, precum si cristalografia si caracterizarea suprafetelor, toate comparate cu stadiul actual al stiintei materialelor.

Din păcate, desi aparent avem materiale recuperate, iar acestea au fost analizate, cu toate tehnologiile de diagnosticare de laborator, ca si cu toate stiintele materialelor si intelegerea fizicii pe care o avem, aceste metode se pare ca nu au fost suficient de avansate pentru a putea trage concluzii definitive. (Dan D.Farcas)

Citește mai mult: Magazin

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină