Marele mister al Sarmizegetusei Regia. Cine a distrus din temelii templele antice: dacii sau romanii?

Templele antice din incinta sacră a Sarmizegetusei Regia au fost distruse din temelii, în timpul războaielor daco-romane.

Ascunsă în inima Munţilor Orăştiei, Sarmizegetusa Regia a rămas unul dintre cele mai enigmatice monumente în istoria României. Temple antice ale capitalei dacilor au stârnit de-a lungul timpului o mulţime de controverse.

Arheologii s-au contrazis pe tema funcţionalităţii lor. Unii le-au considerat altare de sacrificii şi de jertfe (Soarele de andezit), alţi istorici le-au prezentat ca fiind locurile de unde strămoşii noştri făceau observaţii cereşti şi măsurau trecerea timpului (Marele Sanctuar Circular).

Puteau fi locuri de rugăciune sau chiar şi arene de luptă şi spectacole, au susţinut alţi cercetători.

Istoricul Coriolan Horaţiu Opreanu oferea, într-o analiză publicată în revista „Magazin Istoric” (mai 2017), argumente pentru care construcţiile antice din incinta sacră nu ar trebui privite ca edificii religioase, ci mai degrabă locuri unde puteau fi depozitate grânele, pentru ca localnicii vastei aşezări din munţi să traverseze cu bine iernile grele din Dacia…

„Ce s-a întâmplat la Sarmizegetusa Regia? Probabil nu vom afla niciodată adevărul complet.

Putem însă face scenarii, în baza datelor arheologice, a surselor literare antice şi a reprezentărilor de pe Columna lui Traian.

Noi suntem de părere că dacii şi-au distrus ei înşişi templele şi au dat foc zonei sacre. Scena incendierii unor clădiri importante este suprinsă pe columnă, şi chiar dacă acele clădiri nu arată cum ne-am aştepta noi, e remarcabil că sunt şapte, dintre care cinci rectangulare şi două circulare, adică exact câte şi cum erau la Sarmizegetusa Regia în momentul cuceririi (…)

În total, peste 700 de piese din piatră sparte şi câteva mii de lovituri aplicate. Un efort uriaş, pe care dacii ar fi avut motive să îl depună, însă ar fi fost ilogic pentru soldaţii care au cucerit cetatea.

Distrugerea templelor de către dacii înşişi se poate traduce ca un act de desacralizare, de anulare a caracterului sacru al acelor clădiri şi în special al acelor îngrădituri perimetrale alcătuite din stâlpişori de piatră, care probabil marcau teritoriul consacrat zeilor.

Un tragic act final, care să împiedice profanarea, inevitabila pătrundere a cuceritorilor într-un spaţiu probabil destinat doar preoţilor Sarmizegetusei.

O despărţire de zei, care s-au întors în cerurile lor”, afirma arheologul citând lucrarea „Who destroyed the Dacian temples? Some considerations about Sarmizegetusa Regia, the capital of the Dacian Kingdom”, de Valeriu Sîrbu şi Aurora Peţan.

Citeste mai mult: Adevărul

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină