Marele bal de Anul Nou

În perioada sărbătorilor de iarnă ne întoarcem privirea spre evenimentul care marca Anul Nou și deschiderea sezonului carnavalului în Bucureștii ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, așa cum a rămas consemnat în cronici de ziare, jurnale și amintiri: Marele bal de la Curte.

În vremea domniei lui Carol I, această „serbare domnească” care avea loc de regulă pe 1 ianuarie era „un fel de pelerinaj a tot ce societatea bucureșteană avea mai distins” dar mai ales un prilej de întâlniri politice.

Eticheta serii era întărită de invitație, care specifica spațiul unde participanții trebuiau să aștepte sosirea Majestăților Lor, în funcție de poziția fiecăruia și de importanța acordată acestora de domnitor (Salonul Gobelinurilor-corpul diplomatic/ Salonul Alb-înalții prelați, miniștrii, președinții corpurilor legiuitoare, înalții demnitari, toți cu soțiile/Sala Tronului-restul invitaților, persoane nu atât de importante ca acelea din saloane).

Primul bal al cuplului Carol și Elisabeta, ca proaspeți însurăței (31 decembrie/12 ianuarie (1869-1870), va seta cadrul manifestării pentru următorii ani: „(…) bal de Anul Nou, la palat.

Principele e fericit că nu mai e silit a face singur onorurile și principesa, prin voiciunea și gingășia ei, știe să dea un farmec cu totul nou serbării, conversația ei spirituală captivează ca și apariția ei maiestuoasă. Ca și bărbatu-său, ea ia parte câteodată la dans.

La miezul nopții se dă șampanie și principele ridică un toast pentru Anul Nou. La ora 1, înaintea supeului la care iau parte vreo 700 de persoane, principesa se retrage în apartamentele sale, fiindcă se simte cam obosită”.

Carnetul de bal al evenimentului ne dezvăluie repertoriul serii care cuprindea valsuri, polci, mazurci și cadriluri de Johann Strauss și Jacques Offenbach, dar și multe datorate compozitorilor locali, Ludovic Wiest și Eduard Hübsch.

Despre balul din anul următor aflăm de la un cronicar al ziarului „Adunarea Națională”: „În acea seară a avut loc balul Curții. La orele 11, II LL Domnul și Doamna și-au făcut intrarea în saloanele splendid decorate unde deja mulțimea invitaților îi aștepta cu nerăbdare.

Trecând prin saloane, II LL au binevoit a adresa cuvinte grațioase celor mai mulți dintre invitați.[…] La miezul nopții s-a servit șampanie. I.S. Domnul, ridicând paharul și adresându-se către invitați, a purtat toastul: „La mulți și fericiți ani”.

Urări și aclamațiuni călduroase pentru II LL respundeau la acest toast. La ora 1, în sala mare de prânz, s-a servit supeul, la care au luat parte mai bine de nouă sute de persoane. II LL, în acea seară, au binevoit a primi felicitațiunile de anul nou de pe la invitați. Danțul, la care II LL au luat parte în mai multe rânduri, n-a încetat decât la orele 3 dimineața, când balul s-a săvârșit.”

Balul din 1876, deși amânat din cauza unei indispoziții a domnitorului, s-a bucurat de un mare succes.

Ziarul „Pressa” menționa: „Balul Domnesc de la 10 ale curentei [ianuarie 1876] a fost splendid și a durat până la 4 ore despre ziuă. Între orele 10 și 11 a apărut Măria Sa Domnitorul în salonul cel mare, care era ocupat de dame și domnișoare în toalete foarte elegante și de un gust distins și variat, de membrii corpului diplomatic, d-ni miniștri, oficeri de toate armele, înalți demnitari ai Statului, deputați, senatori, consilieri, publiciști și diferite persoane distinse și numeroși invitați din societate. Cu această ocasiune Măria Sa, cu afabilitatea-I cunoscută, a adresat cuvinte grațioase și a convorbit cu diferite persoane până pe la 2 ore, când danțul a fost întrerupt și damele cu cavalerii au descins în sala supeului […]. După supeu a reânceput danțul și cotilionul și a durat până pe la orele 4.”

Balurile simandicoase și spectacolele la care participa înalta societate bucureșteană în „Epoca lui Claymoor” câștigă un plus de strălucire datorită discursului meșteșugit al cronicarului. Iată cum ne introduce „arbitrul eleganței” în atmofera balului din 1 ianuarie 1882: „Vineri, 1 ianuarie, a avut loc marele bal la Curte. Toate saloanele sunt luminate splendid à giorno. Sala tronului, transformată în sală de dans, are un aspect magic. În fiecare colț al sălii se află arbuști și flori. Șase candelabre și patru torțe mari aruncă lumină asupra draperiilor din catifea roșie și a lambriurilor aurite”.

Nelipsita descriere a vestimentației doamnelor și domnișoarelor prezente în acea seară la palat începe cu diafanul costum de inspirație tradițională purtat de suverană, „din pânză de casă”, „cu o superbă broderie cu aur și argint, în cel mai pur stil românesc, lucrată la școala patronată de Majestatea Sa. Pe cap, un voal atât de fin încât pare țesut din aer.”

Fiecare schimbare de ritm a serii îi prilejuiește lui Claymoor alte observații, din „vastul său repertoriu de măgulire a tuturor vanităţilor”: „Se dă semnalul pentru supeu. […] pe scara mare începe defilarea. […] Corpul diplomatic este împodobit cu aur și argint, soldații în mare ținută, doamnele în toalete de toate culorile, acoperite cu bijuterii și flori, coboară încet scara unde se află ofițeri de diferite arme […]”. La marele bal al Curții, militarii și funcționarii civili cu drept de uniformă trebuiau să se prezinte în mare ținută iar civilii în frac, papion și mănuși albe iar doamnele în toaletă de bal. Mai mult, cei distinși cu diferite decorații trebuiau să le poarte în mărime reglementară.

„Se dă semnalul cotilionului. Urcăm repede înapoi. Domnul comandant Vlădoianu, aghiotant al Regelui, și domnul locotenent C. Văcărescu conduc cu brio dansul final. Figuri încântătoare; buchetele de flori naturale sunt împărțite din belșug; cordoane magnifice din satin împodobesc talia doamnelor. Un cadril imens încheie această sărbătoare strălucitoare, la care Regele a participat până la sfârșit. Totul a fost perfect organizat. Bufetele au fost copioase și bine servite, cina rafinată și abundentă. La sosire si la plecare, ordinea a fost perfectă.”

În jurnalul regelui din ultima decadă a secolului al XIX-lea, evenimentul este înregistrat succint, prin momentele cheie și participanții cei mai importanți, menționând mereu ora de începere, momentul supeului și ora de încheiere.

„[1/13 ianuarie 1891]: Seara la ora 10 începerea balului, corpul diplomatic, o jumătate de oră, enorm de plin, toate partidele au fost reprezentate, doamna Brătianu cu fiicele, D. Sturdza cu soția etc. Discurs al lui Fleva în fața tuturor, să se organizeze o mare sărbătoare de 10 mai, pare să nu fie opinia adevăraților național-liberali. Ora 1 supeu, Elisabeta prezentă, se retrage apoi, este foarte obosită. Eu și cu Nando rămânem până la ora 3. Cotilion foarte frumos. Vorbit cu foarte multă lume.”

„[1/13 ianuarie 1897]: Ora 10 ¼ deschiderea marelui bal. Cerc, corpul diplomatic, din care lipsesc mulți din cauza îmbolnăvirii. Nu prea bine din cauza gripei. Lumea este nemulțumită că Nando și Missy nu sunt aici. Ora 1 supat. După aceea se dansează mai departe, cotilionul a fost anulat. Rămas până la ora 3 1/4, vorbit cu foarte multă lume.”

Text: Alexandra Rusu

În imagine: Meniul supeului marelui bal din 1897, Menu- Souper du bal du 1ʳ Janvier 1897.

Meniul face parte din patrimoniul Muzeului Municipiului București, Colecția „Tipărituri şi imprimate”.

În meniu: Consome/ Caviar proaspăt/ Somon de Rin, sos verde și maioneză/ File de vită în stil englezesc/ Nuci de vițel cu macedonie de legume/ Șuncă de Praga în stil Nostitz/ Limbă de vită cu hrean/ Paté de foie gras în crustă/ Galantine de curcan pe pat/ Paté de ciocârlie chaudfroid/ Mousse de pasăre în stil prințesă/ Cap de mistreț, sos de trandafiri sălbatici/ Vânat în stil Sf. Hubert/ Cotlete de potârnichi în stil modern/ Pui de Mans cu trufe/ Fripturi: Clapon din Stiria, Fazan din Boemia, Păsări/ Pulpă și picior de căprioară, sos Cumberland/ Salată: rusească, de sparanghel și de ardei iuți din Spania/ Prăjituri napoletane și bretone/ Foietaje Kirsch, Baba, Savarine mici cu rom/ Jeleu cu țuică de Danzig/ Cremă de ananas și compoturi/ Deserturi.

Bibliografie:

Memoriile Regelui Carol I al României, de un martor ocular, 1866-1869, vol.I, Ed. Scripta, București, 1992

Adrian-Silvan Ionescu, Baluri în România modernă 1790-1920, Ed. Vremea, București, 2020

Claymoor, La vie a Bucarest 1882-1883, Imprimeurs-Editeurs Thiel&Weiss, București, 1883

Epoca, 04, nr.940, 10 ianuarie 1889

Jurnal. Carol I al României, 1888-1892, vol.II, Ed. Polirom, București, 2014

Jurnal. Carol I al României, 1893-1897, vol.III, Ed. Polirom, București, 2020

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină