Marele Altar Ise din Japonia, templul reconstruit de la zero la fiecare 20 de ani

Posted on 12 august 2018 by Radu Ungureanu in Spiritual // 0 Comments

Marele Altar Ise este unul dintre principalele temple frecventate de adepții șintoismului, religia tradițională a Japoniei și fosta religie de stat a acestei țări. Templul se află în apropierea orașului Ise, Japonia, și este dărâmat și reconstruit la fiecare 20 de ani, într-un ritual ce poartă numele de shikinen sengū. Începând cu secolul al VII-lea și până în prezent, cu mici excepții în timpul așa-numitei „epoci a războiui” (sengoku-jidai) în secolele 15 și 16, localnicii au luat parte la acest ritual. Pregătirile pentru reconstrucția clădirii din lemn încep cu mai mult de 8 ani înainte și se finalizează întotdeauna în luna octombrie, când are loc aici și o ceremonie grandioasă la care participă zeci de mii de oameni.

Fiind o religie politeistă, implică venerarea unor zei numiți kami. Mulți kami sunt divinități locale și pot reprezenta spirite sau genii ale unor anumite zone geografice, însă există și unii zei care personifică monumente sau procese naturale majore: de exemplu, Amaterasu, zeița soarelui , sau Muntele Fuji. Shinto este un sistem de credințe animist. Kami sunt născuți, trăiesc, mor, și renasc din nou la fel ca toate celelalte ființe aflate în ciclul karmic. Mai mult de atât, kami au avut și un rol special în protecția și progresul religiei budiste. Acest rol a fost identificat mai târziu de călugărul și învățatul japonez Kukai, care a văzut în kami diferite întruchipări ale lui Buddha însuși. De exemplu a asociat zeița șintoistă a soarelui (Amaterasu), totodată și o strămoașă a împăratului, cu Dainichi Nyorai, o manifestare centrală a lui Buddha, a cărui nume înseamnă „Marele Soare Buddha”. În viziunea lui, kami erau doar niște Buddha, dar cu nume schimbat.

După cel de-al Doilea Război Mondial, șintoismul și-a pierdut statutul de religie de stat a Japoniei. Deși câteva învățături și practici șintoiste au devenit proeminente în timpul războiului, ele nu mai sunt acum transmise generațiilor următoare, în timp ce altele cum ar fi omikuji, ghicirea destinului, și tradițiile de Anul Nou persistă și în ziua de astăzi, alături de reconstrucția acestui templu.