Luna Iunie

Etimologia termenului „iunie” derivă din cuvântul latinesc „junius”, sau „juniors”care înseamnă „tineret”.

În epoca romană, această lună era menită să sărbătorească populația tânără. În calendarul popular, luna iunie mai este denumită „Cireșar”, fiind luna în care se coc cireșele, dar denumirea lunii iunie provine si de la zeița „Iuno”, zeița care proteja femeile căsătorite, conform poetului Ovidiu.

Din acest motiv, în tradiția populară se spune că, luna iunie este favorabilă nunților fiind cele mai trainice căsnicii.

În luna iunie are loc Solstiţiul de vară, din punct de vedere astronomic, este momentul când începe vara. După solstițiu de vară, durata zilei iluminate de Soare începe să scadă, timp de 6 luni, până în momentul solstițiului de iarnă, 21 decembrie.

În calendarul popular, luna iunie este una dintre cele mai importante luni, având multe sărbători evenimente folclorice, obiceiuri și superstiții.

Dintre sărbătorile lunii iunie, amintim: Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile, Sfântul Vartolomeu, Sfântul Onufrie, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul denumită și Sânzienele sau Drăgaica, iar luna se încheie cu sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel sau Sânpetru de Vară.

Fiind prima lună de vară, vegetația și recoltele sunt ajunse la maturitate, motiv pentru care, luna iunie este înconjurată de anumite superstiții cu privire la vreme.

Amintim câteva dintre aceste superstiții: dacă tună și fulgeră, vara va fi noroasă, daca sunt ploi multe, la Crăciun vom avea parte de belșug sau dacă vântul va bate dinspre miazănoapte, grâul va avea roade bogate, dacă plouă în această lună, recolta de porumb nu va fi una bogată.

Pe lângă superstiții, luna iunie este înconjurată și de multe obiceiuri, cele mai multe în data de 24 iunie când se sărbătorește Drăgaica și 29 iunie când este sărbătorit Sânpetrul de Vară.

Legat de această sărbătoare, în tradiția populară se spune că este momentul apariției licuricilor. Aceștia sunt văzuți ca niște scântei care apar din cauza faptului că sfântul pocnește din bici, ei fiind trimiși de Sfântul Petru pentru a-i ghida pe oamenii rătăciți în păduri.

În ceea ce privește sărbătoarea Sânzienelor, fiind imediat după solstițiu, sărbătoarea se celebrează prin focurile de Sânziene. Oamenii încinși în jurul brâului cu anumite plante, fie pelin, fie cu flori de cicoare sau cu flori de sânziene se rotesc în jurul focului, aruncând aceste plante în foc ca să ardă și să se însănătoșească.

Tot legat de această sărbătoare a Sânzienelor, conform tradiției populare, la miezul nopții, înflorește iarba-fiarelor, dar rămâne înflorită pentru câteva momente. Această plantă era utilizată pentru a descuia orice încuietoare.

În acest scop, planta era căutată de tâlhari pentru a o utiliza în realizarea furturilor. Planta era purtată fie la brâu fie în împrejurul degetului mic de la mâna stângă.

În zona Olteniei, în noaptea de dinaintea acestei sărbători, baieții necăsătoriți colindau satul și puneau în poarta tinerelor necăsătorite coronițe din flori de Sânziene. Fetele pândeau să vadă ce baiat a pus coronița, iar daca îi era pe plac o purta a doua zi la horă, în acest mod era acceptată o viitoare căsătorie între cei doi.

Luna iunie se încheie cu sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. În popor, această sărbătoare este cunoscută și sub numele de SânPetru de vară. În această zi se dau de pomană ulcele cu apă sau vase cu mâncare, motiv pentru care ziua se mai numește și Ziua Moșilor de SânPetru.

Text: Ionuț Banu

Surse: Ion Ghinoiu – Calendarul ţăranului român. Zile şi mituri, Ed. Univers Enciclopedic Books, 2020, Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român, Ed. Paideia, 2009,

Sursă foto: Pictură din patrimoniul Muzeului de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici, lucrare semnată Elena Muller Stăncescu.

Cunoaşte Lumea --> Prima pagină