LUMEA – un eseu de Daniel Roxin
Te-ai născut mereu în mijlocul spectacolului. Cortina se ridică pentru fiecare mască pe care o porți și coboară pentru fiecare mască pe care o înțelegi. Între două roluri, adevărul din tine meditează asupra minciunii care îți dă lecții de viață.
Nu știi la a câta stagiune te afli. Totuși, va trebui să joci din nou? Lumea te-a așteptat cu înfrigurare deși aproape nimeni nu știe cine ești.
În palmele-ți brăzdate de liniile destinului vei găsi semne despre drumurile pe care le-ai făcut sau pe care le-ai mai putea face.
Urmele-ți de lut au despicat timpul; cu un picior în trecut și cu altul în viitor te-ai făcut prea des punte peste tot ce-a contat…
Închide astăzi ochii! Pleoapele vor coborî ca o cortină peste toate rolurile… Uită scenariul, ignoră regia… Atemporal, spiritul tău se va întoarce în punctul din care s-a născut întreaga geometrie a lumii…
Daniel Roxin
Cunoaşte Lumea --> Prima pagină
Frumos domnule Roxin, felicitări:)!
Corect… când închidem ochii să dormim, in timpul somnului suntem liberi să facem ce dorim.